| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Distihuri de alean de Virgil Gheorghiu Iubirea-mi tresari in ceasul zorilor Despartiti de noapte ca sufletul de trup. Am inchis ochii, am vazut harpe in loc de pom, goliciune si sarpe. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Elefantul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Grigore Alexandrescu
|
|||
|
|
|||
| In vremea de demult, dobitoacele toate, De imparatul Leul satule, dezgustate, Isi alesera lor Un alt stapanitor, Pe domnul Elefant, cu nasul invartit, Puternic indestul, dar insa necioplit, Si de cap tare, gros, cat vreti sa socotiti. Insa ca sa puteti sa vi-l inchipuiti, Ma grabesc sa va spui O judecata-a lui. Noul stapanitor, Cat s-a oranduit, Puse-n slujba pe boi, Iar lupul mancator Se facu favorit Si ministru la oi. Va las sa judecati, Cati miei fura mancati, Si cate oi slutite De fiarele cumplite! In zadar fac strigare Oile-mpovarate, Chip nu e de scapare, Si plangeri necurmate Ce vin de pe la turme Raul nu pot sa-l curme. Lupul dar isi urmeaza A sa nelegiuire, Caci de ce se lucreaza Craiul n-are de stire; Ba cate lupul spune Le ia toate de bune. A! cand o sa ne vie O zi de bucurie, Zi foarte asteptata Si scumpa in nevoi, Ca sa vedem odata Pe lupi mancati de oi? "O! asta nu se poate", Zic unii-alti in lume. Domnii mei, se pot toate, Desi le spui drept glume. Apoi, stiti dumneavoastra Ca oaia este proasta Si ca nadajduieste Aceea ce doreste. Eu cu incredintare Am auzit odata, La o tur ma cam mare, O vorb-asa ciudata. Dar cum pot sti ce spune Oile intre ele? Pentru asta minune Am cuvintele mele. Acum, sa venim iar la vorba inceputa: Vazand bietele oi ca toate o sa piara, Dupa lungi chibzuiri s-alesera o suta Si mersera la crai izbavire sa ceara. Craiul sta ocolit de-o numeroasa curte: Cerbii cu coarne lungi, ursii cu coade scurte Alcatuiau un stab vrednic a fi privit. Un berbece-nvatat, ce stia sa citeasca, Se-nfatisa smerit si-ncepu sa vorbeasca: "Ne rugam sa ne-asculti, craiule stralucit! Si sa intorci spre noi mila mariei tale. Starea-n care ne-aflam e vrednica de jale, Pentru ca domnul lup, ministru ce ne-ai dat, In loc a ne pazi, de tot ne-a-mputinat." Domnul lup, intrebat, Raspunse cu glas mare: "Stapane luminat! Nici un cuvant nu are: Cand le-am napastuit? Cand am scos biruri grele? Eu iau obisnuit De oaie cate-o piele. Dar prostimea ciudata Asa e invatata, Si far-a sti ce cere Va nencetat sa zbiere." Maretul elefant, dupa ce se gandeste, Da de trei ori din cap si lupului vorbeste: "Asculta, zice, si ia aminte La ale noastre craiesti cuvinte. Cat pentr-o piele, treaca si mearga, Fiindca singur spui c-ai dreptate. Dar pentru c-astazi oaia alearga La mila noastra, care mult poate, O iert: de dajdii fie scutita; Ale ei plangeri voi sa le-ascult; Si decat pielea obisnuita Sa nu poti cere un par mai mult." |
|||
Pune poezia Elefantul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |