TESTAMENT
Dragi feciori, pe-acest pamant,
Nici eu vesnic nu mai sant,
Nu sant vesnic, voi pleca,
Unde voi ma veti uita,
Si de unde nimenea
Nu s-a mai intors candva.
V-am crescut, v-am ridicat,
Ma pot duce,
Ma pot duce impacat.
M-au pandit jivinele,
M-a iubit si binele.
Eu ma duc, copii cuminti,
N-am averi sa le-mpartiti.
Va las numai visul meu
Care a trudit din greu.
V-am crescut, v-am ridicat,
Ma pot duce,
Ma pot duce impacat.
Intre voi, pe-a vietii scari,
Sa nu fie suparari,
Ca zilele pe pamant
Asa de putine sant.
Si nu-i alt noroc mai drag
Decat fratele din prag.
V-am crescut, v-am ridicat,
Ma pot duce,
Ma pot duce impacat.
Langa doina si izvor
Nu-i usor sa-ti fie dor,
Nu-i usor sa fii curat
Pe pamant instrainat.
Va las dorul cel durut
Si nadejdea de la Prut.
V-am crescut, v-am ridicat,
Ma pot duce,
Ma pot duce impacat.
Autor: Grigore Vieru
Poezia TESTAMENT de Grigore Vieru
|
