| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Ce e amorul? de Mihai Eminescu Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Caci mii de lacrimi nu-i ajung &#;i tot mai multe cere. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Poveste de craciun-de Gabriela Frantz
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul INVITATIE SPRE NICAIERI
|
|||
|
Stelute sclipitoare Imbraca noaptea rece, E satu-n sarbatoare! Pe drum,se pierd in noapte Clinchet de zurgalai La geamuri,domnisoare Privesc dupa flacai. Prin fulgii jucausi Copii indrazneti Cu viscolul ce urla Fac trante prin nameti Si cainii s-au trezit, Colindatori pe-afara, Un cos cu mere mama Aduce din camara! Gutui si-o lumanare Aprinsa sta pe masa, Miros de colacei Umple intreaga casa! Eu, sub privirea calda A flacarii stinghere, In ale mamei brate, Pisica-ntr-ale mele, Tacute ascultam Poveste stelei, care De secole-mpleteste Din fulgi de nea carare, Lumina revarsandu-si In noaptea de ajun Sa incalzeasca pruncul Din grajdul lui Craciun!.. Cantand, coboara ingeri, Din zarile senine Ajung si cei trei magi La iesle, sa se-nchine! Pe hornul din camin, Prin pulberea cenusii Se-nalt-o stea albastra, Se-aseaza-n pragul usii. O iau in maini, e rece, Ba parca-i o vapaie, Ma arde ca un foc, Ma uda ca o ploaie: - Cine esti tu?! si-aud Un glas plin de durere: - Nu stiu! sunt eu, e mama Sau fiica fiicei mele. Vreau sa arat la toti Minunea vorbitoare - E doar un strop de apa! Nu, un cristal de sare! Un mos cu barba lunga Imi sterge lacrima Si aratandu-mi sacul Ma-ntreaba ce sa-mi dea. Alaturi ii sta renul, Privesc spre amandoi: -Stii,imi doresc din suflet Steluta inapoi. Sa stea cu noi in casa Iar cand se lasa seara Ii vom citi povesti, Sa-i alinam povara! Cand ochii ii deschid Vad bradul cum sclipeste, Pe geam din flori de gheata Steluta imi zambeste: - Cine esti tu?! si-aud Un murmur printre ele: - Nu stiu! sunt eu, e mama Sau fiica fiicei mele. In lacrima-i albastra Imi regasesc privirea, Si-n inima-i de gheata Se plimba omenirea! O-ntreb atunci pe mama: - Se mai intoarce oare?! Stii, vreau sa-i cer lui Mosul Sa fii nemuritoare! E frig si-i intuneric, Sunt coji de nuci pe jos, Fuiorul,Torcatoarea, L-a terminat de tors. Sub bradul prafuit I-un glob ciobit din sticla, Pe-un scaun e o carte, Alaturi o pisica, Doar oameni de zapada Pe strazile pustii Si viscolul, gemand, Ii cauta pe copii. Zac crengi rupte de ger Si brazi fara speranta Nici cainii nu mai latra E-un sat,uitat,de gheata . O silueta-n noapte Se-ndreapta catre geam, Se duce sa-si ia darul Din fiecare an, E steaua ei albastra, Acum patrunde-n casa, Mere, colaci, gutui De toate sunt pe masa! Luminile se-aprind Si raze sclipitoare Ii incalzesc tristetea, E satu-n sarbatoare! Colindatorii canta, Ecou-ndepartat In noapte le raspunde: "Hristos a inviat!" Prin minte imi trec toate Ca o strafulgerare, In prag o stea asteapta Raspuns la o-ntrebare! Si ultimul taciune S-a stins in semineu, Cu glas pierdut ii spun: -Sunt eu,sunt eu,sunt eu! |
|||
Pune poezia Poveste de craciun-de Gabriela Frantz pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |