Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata — cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare — glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Tiganiada - Cantul XII

Vezi toate poeziile poetului
(fragment)






Auzind aceasta defaimare,
Lui
Tandaler scapa suferinta;
Denaintea toatei adunare
Sa-intoarsa si din toata salinta,
O palma-asa-i repezi de-amara,
Cat sa-invarti s'ochii scanteiara.
„Na
Sfarcule (zisa), ahasta-ti hie
Pana una-alta da-invatatura;
Iar' cand oi ajunge la domnie,
Nu-ti va ramanea nici un dinte-in gura!
Nu-si farsi
Tandaler vorba bine,
Cand si lui o palma iaca-i vine
De la
Carlig (nepotu de frate
A lui
Draghici).
Tandaler s-intoarsa
Sa vaza cine cuteaza-a-l bate,
Cand unul din gloata asa-l stearsa
Cu un fustiu pe ceafa de tare,
Cat ii porni sangele pe nare.

Aurariul ametit nu mai cauta
Cine l-au lovit, ci da pe-intreg
Si-Impinge multimea-intaratata,
Salind sa iasa-afara din zbeg,
Care-imprejurul lui s'adunasa
Si sa scape sanatos acasa.
Musa, care-ai fost la batalie
Si stii toate decat toti mai bine,
Spune faptele de vitejie,
Care s-au tampinat si cu cine?
Care pe care taind ucisa
Si la tara mortilor trimisa?

Tandaler oblicind ca nu-i saga
Si ciurarii vor sa-l impresoare,
Pusa mana pe cioarsa sa-o traga,
Dar' tocma cand era la stramtoare,
Carabus zlatariul i-o furasa,
Si viteazul spaimantat ramasa.
Spre norocul sau un ciolan vede
Zacand pe pamant, de moarta vita.
Iute-l radica si sa rapede
intre ciurarimea gramadita
Si pe unde merge cutrupeste,
Ucide, pravale si raneste.
Cum oarecand
Jidovul preatare
Cu masaua de-asin, filisteana
Oaste-imprastie, mortii amare
Dand multe mii, asa-intru tigana
Gloata, manios
Tandaler face,
Dand, hartuind incolea s'incoace.
intai lui
Lapadus capul sparsa,
Apoi lui
Sugurel falca dreapta
O facu stramba, de-acolea stearsa
Nasu lui
Sosoi, si iar'aiapta
Ciolanul cumplit tocma-in urechie
Lui
Aordel cel de vita vechie.
Dar' cu toate aceste nu poate
Printre multime prejur bulzita,
incai la cetasii sai strabate,
Iar' gloata din ce in ce sa-invita:


Unii bat, altii stau, iar altii scapa,
Ceia vor la bataie sa-incapa.
intracea iaca, repezit vine
Mutu-intr'ajutoriu cu doisprazece,
Cei mai voinici, ca-i spusese-or cine
Cumca fac pe
Tandaler tot fiece.
Acestea sosind rupsara-a bate
Pan facura voivodului spate.

insa si
Goleman pe carare
Le-alearga, -intrarmat ca la bataie,
Purtand o furca de satra mare,
Si dupa dansul proaspata laie
Ce sosind mult nu socoteste,
Ci da pe-intreg, cum i sa loveste.
Lui
Ganafir pe crestet prajina
Cazand ii face tot capul fleaca,
Rumpe lui
Balut din umeri mana,
Iar' Mutului frange cioarsa-in teaca,
Lui
Colbeiu zdrobeste dintii-in gura.
Cate poate face-o lovitura!
De-aci radicand furca cumplita
Vede pe
Bratul voinic ca vine
Cu ceata lui
Tandaler (vestita).
Acestui acum el drumul tine
Si—1 nimereste tocma la tampla,
Unde grabnica moarte sa tampla.
Tandaler vazand trista cadere
A Bratului, intracolo pleaca,
Caci inima lui izbanda cere,
Si-Invartind ciolanul cel de vaca,
L'arunca si pe vrajmas loveste,
Pe unde neagra mustata-i creste.
Cade ciurariul ca mort pe spate
Si cazand furca din mana-i pica;
Pamantul cu picioarele bate.
Pe toti atuncia cuprinsa frica
Si-indarapt sa dede fiescare
Facand aurariului carare.
Cela zacand ametit de minte,
Cesta sare si furca-i apuca,
Si rapit de patima fierbinte
Era cap sa-i crepe ca s-o nuca,
De nu l-ar fi navalit indata
Ceata ciurarilor barbatata.

Acestea cu rude-imponcisate
Pre viteazul aurariu sarira.
Aici sa vezi capete crepate!
Amandoao-acum sa-inotarara
Partile, si acum depreuna
Toata tabara-in arme s'aduna.
Muierile fara-invalitoare
Alearga, copilele fricoase
Tramurand din cap pana-in picioare, imbla ca s-oile sparioase,
Ratacindu-sa-incolea si-incoace
Si nu stiu de spaima ce vor face.
Barbatii sosind nu cauta-in cine
Sa dee, ci da de toata parte,
In toti cei de cetele straine.
Asa dete
Varlan negrii moarte
Pe
Neagu lingurariu, asa
Gogul
Pe
Burda si
Plesca sontorogul.
Toti acu de arme s'apucasa,
Numa
Parpangel de lina pace
Iubitoriu, ce nu sa mestecasa
La nici un sfat, priveste si tace
Socotind cu cetasii sa iasa
Din ciorobor si sa mearga-acasa.
Face semn catra-ai sai sa purceaga
Dupa dansul si pleaca-inainte,
Vrand sa mearga la
Romica draga,
Dar' in carare-i stau ragaminte
De laeti si goleti intrarmate
Socotindu-sa pe cine-ar bate.
Corcodel voivod era la frunte
Vrand a sa noduroasa maciuca
De corn cu sange si el s'o crunte.
De tanarul
Parpangel s'apuca;
infla sa dee, dar' cestui nu-i pasa,
Caci cu mult mai nainte sa-inflasa

Si zvarli buzduganul de-arama
Asa cu naprazna, tocma-in frunte,
Cat ii facu crierii-in cap tot zama.
Iar' Corcodel cazand ca s'un munte
Suna, cand naroit sa pravale
Si de-aproapea cutremura vale.
Zlatariu mandru de ceasta-izbanda,
Cautand la mort grai: „Corcodele,
Aceasta-i pa tine-o dreapta-osanda!
Pentr' atate nedreptati si rele!
Rau ti-ai aruncat cu bobii foarte,
Cand insuti nu stiusi de-a ta soarte!"
Dup' aceasta el porneste iara
Cu cetasii sai prin gloate
Pe laieti si goleti taindu-sa-afara,
Dar' nu-i cu putinta a strabate,
Ca de toata partea cu navala
Golatimea pe dansul sa scoala.
Si macarca nu vra sa-aiba parte
La razboiu, pentru ca rau ii pare
Si necuvios a face moarte
in soiul sau si-atata stricare,
Ci-in zadar, ca-intaratata laie
Nu cauta, ci-urneste, da si taie!
Pietrile vin pa dansul ca ploaie,
Multi voinici a lui cazusa
De-a goletilor maciuci si maie,
Cand voinicul aminte-si adusa
De-armatura sa si vitejie
Ce facusa-in turci pe cea campie.
Deci lucindu-si sabia din teaca,
Striga catra-ai sai cu bizuinta:
„Dupa mine, copii!
Ori cum sa placa
Lui
Dumnezieu pentru biruinta!..,
incai s-aratam cestor calici
Ca nu suntem pui de potarnici!"

Asta zicand, sara cu iutime
Si-intorcand sabia vitejeste
Unde-i cea mai deasa golatime
Acolo da, taie si loveste.
Nasuri, mani, urechi, capete-o suta
Picara zburate-intr'o minuta.
Cetasii lui imbarbatati inca
Fac minuni de vitejie-in gloata
Protivnica; gemere adanca
Si vaiet s'aude, pe-unde ceata
Voinica merge taind in goleti
Ca si-in cucute sau ciuciuleti.
Muierile cu copii-in spate
Vazandu-sa de barbati ramase
Alearga si iele ca turbate;
Si ca neste
Furii nemiloase,
Luandu-si copii de picioare
Dau cu dansii-in sabii si topoare.
Dar' a lui
Corcodel, cea mai cruda
Dintru toate maicele, muiere
Groaznica, pilda lasa de ciuda
Si de femeiasca neputere,
Svarlindu-si pruncul sau mititel
Drept in obrazul lui
Parpangel
Si zacand: „Na, manca-ti-l, o, cane!
Daca-i mancasi pa dragul tatuca!
Bunul voivod s'uitasa de sine
Si-i parea ca vede o naluca,
Rasturnat de-alungul pe pamant
Trezandu-sa si cu nasu frant.
Aceasta tamplare neasteptata
Iara desarma toata manie;
Si fiind ordia-imprastiata
De laeti si goleti pe campie,
Sa trasa cu-ai sai din toiu afara,
La corturi, scarbit de-atata-ocara.

Intracea
Gavan pe
Ghitul omoara,
Cocolos pe
Titirez dacula,
Coastea lui
Zagan capul zboara;
Iar' Peperig a
Dodii caciula
Tae-in doao si capu-i despica
Din crestet pana-in tufoasa piica.
Pamavel cu sulita-ascutita
Strapunsa pe
Corbea-in gemanare,
Si de nu era punga-incretita
Patrundea-i fierrul pana-in spinare
Dar' totus' rasturnandu-l pe-o dunga ii zdrobi toata cremenea-in punga.
Mandrea pe
Ciuntul de barba trage,
Nasturel pe
Dondu flocaieste,
Iar' ca s'un juncan
Dragosin rage
Si cu dintii beliti clentaneste,
Caci
Sperlea-ii sburasa nasu-in doao
Si mustete cu buzele-amandoao.
Ghiolban inca dede sa dee
in
Cacacia cu o barda lata,
Iar' cela aruncand o bebee,
il toca tocma-in gura cascata.
S'asa-i fu de cruda lovitura
Cat ii zdrobi toti dinti din gura.
intracea
Tandaler de-alta parte
Hartuind cu ceata sa voinica,
Facea-intru caldarari mare moarte,
De mana lui multi tari voinici pica;
Caci vazandu-sa fara scapare
Ca turbat asa ragni de tare.
S'asa lovi-imprejur cu parlita
Furca de cort peste tiganime,
Cat septe cazura-intro clipita
Pravaliti.
Si nu cuteza nime
Mai mult sa-i stee nainte, iara
El unde da, pravale s'omoara.

De furca lui napraznica cade
Tintea, facatoriu ales de-inele,
Si
Chifor, ce stiea bine rade,
Cum si tu, tinere
Viorele,
Ce dulce cantai cu viers maiestru;
Cad apoi si
Gardea,
Mircea,
Sestru,
Soldea,
Iencut,
Barbu si cu
Nutul,
Covrig,
Mozoc,
Bambu si
Ciurila,
Corneiu,
Carlig,
Sperlea s'apoi
Hutul.
Toti acestea, loviti fara mila,
Sa farsira cu moarte pagana
De-a lui
Tandaler groaznica mana.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Tiganiada - Cantul XII pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani