Antiprimavara
De ce-ai venit iar primăvară,
Cu falsa bucurie a zâmbetului tău verde
Pe feţele celor dezgheţaţi de o nouă rază de soare,
Ca să topeşti putitatea glacială a tristeţii
Adânc pătrunsă în suflet, prin monotonia
de lângă sobă, a iernii?
Nu mă pot bucura eu,
Când în mine înmugureşte bucuria adusă de tine,
Ştiind că nu bucuria mea va topi cristalele de gheaţă
Ale tristeţii argintii a iernii sufletului,
Ci galbenul noii tale străluciri,
Răpindu-mi această sarisfacţie,
Spre hranirea ta din seva-mi de viaţă, ingheţată.
Îmi displace gândul că tu vei topi troienele de greutăţi
Şi ca voi merge uşor pe drumul vieţii.
Tu vei pleca, va troieni din nou,
Şi nu vreau să mă afund în zăpada aşteptării
Unei noi primăveri –
Vreau să am libertatea să comunic cu Soarele meu,
Vreau ca El să îmi deszăpezească sufletul
În mijlocul viscolit al iernii.
Autor: Inceputuri
Poezia Antiprimavara de Inceputuri
|
