Introspectie in inalt
Īn vānt şi-n ploaie mă topesc
Şi de-un albastru limpede cad picuri reci,
Ce mă-ncălzesc,
Din īnalt. Se avāntă prospeţimea de gheaţă
Īn vāntul ce īmi īncălzeşte faţa cu răsuflarea lui
Rece de cristal.
Şi sunt liber să zbor īn galbenul toamnei,
Pānă īn īnaltul albastrului cu unduiri
De răsuflare albă,
Unde nici o voce palidă nu va īndrazni
Să mă tulbure īn liniştea vāntului īnfuriat
Cu īntrebări deşarte
Despre culorile inimii mele şi
Despre noile sculpturi ale gāndurilor călătoare,
Īmpietrindu-mi voile
Şi provocāndu-mi o adāncă prăbuşire
Īn prăpastia colţuroasă a neīnţelegerii,
Īn mine īnsumi.
Autor: Inceputuri Poezia Introspectie in inalt de Inceputuri
|