| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Oedip
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ioan Alexandru
|
|||
|
|
|||
| inainte de-a ma naste eram vinovat insa prea a fost tarziu ca sa se mai poata indrepta ceva, mult mai devreme trebuia sa ma dezmeticesc inainte de-a se fi hotarat intaia semintie de profeti sa-si depaseasca stinsa nefiinta m-am prefacut ca nu stiu, ca nu cred, ca totul ar fi ursit pentru un altul si iata dezlegarea - sa-mi recunosc vina -dar cui i-ar fi de folos? un altul in afara-mi pe masura nu exista. Martor deplin cumplitelor marturisiri: -i-as vorbi mult despre groaza ce-mi bantuie straina universul, spaimele noptilor in paturi de mansarda cu capul indesat intr-o icoana ieftina in care legea stralucea (si batranul trecea peste punte, violent in pieptul regesc secat cu dinti rosi de porunci si haine ponosite, aproape mort) - furia mea mi-a prabusit doar drumul spre femeie, fie chiar coapsa maicii mele; picior de la genunchi in sus infipt nocturn in cea mai oarba fuga mulat in steaua-nvartosata scrum in jurul unor centri de incendii ce-nvart in lume arme de nimic prelung aducatoare de colina. Cine dintre voi ar indrazni sa-mi spuna vina ti-e numele Oedip? (a fost seara si-am plans cu buzele in remuscare glasul tau putred violenta m-ademenea viclean, naucitor, ruina se alege din sucurile aspre imbrobodite-n viitor pe gatul nestiintei indesate de-a valma mototol). Aveati nevoie de un rege peste balauri mai presus (intelepciunea lui a izgonit din turme doar cu cuvantul ciuma bantuind). El vinovatul mai presus, stiind voi purii, casli ingenuncheati la poala mult ravnitului sau tron. Rege sa fii cu tronul de mocirla cand tron de aur n-a domnit nicicand. Toti, voi acum imi cereti socoteala, voi, cei ce vinovati nu puteti fi, chiar crima-n voi se-mpute nemiscata intelepciunea-i sora vicleniei, dulcele truc ce-ascunde-n madulare desfraul vinovat cu izuri de profet. Tot ce e tron miroase-a vina, ce-i neputinta-credincios- dar cui Credinta poate sa-i slujeasca cand ochiul ei de vlaga istovit zareste bezna-n cea mai clara ruga si sfat carnos in cel mai sters avut? Sa-mi iau lumina ochilor? dar nu imi apartine-lumina lumii prin ei se uita-a mine resemnata. Orbind, refuz doar suferinta -un trunchi de came ermetica pe care se sprijina inconsecventa zeilor. Bajbaind parasesc un imperiu, ochii mei storsi in pustiu vor renaste sa-mi vad moartea cumplita cum iese din mine-n afara si ataca cu gheare de fiara tot cerul. Vietii indemn de ultim adio i-as da: De-ar fi sa iti ucizi nu tatal, ci propria ta teasta zdrobind-o zi cu zi sau fiicei tale-n pantec sa-i otravesti odorul, tot sa te nasti, pentru a 11, a fi. Chiar daca drumul duce nicaieri, chiar de nu-i drum ci numai o eroare. Eroarea insasi o un ce nebun Cum vina mea mi-e stranie onoare. |
|||
Pune poezia Oedip pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |