| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Memoria asasina
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ioan Flora
|
|||
|
|
|||
| Treceam linistit strada, cu ochii atintiti in fata respiram din plin, respiram nevazut, ma inclinam pana la pamant in fata marmoreenelor statui, ranind cu palma, cu limba, scarna de vrabii de pe trunchiurile lor eterne si fragile. Mergeam drept inainte si nici gand sa ma intunec ori sa inghit in sec, nici cand ca as putea cadea obosit la pat, de atatea perspective luminoase, cand, deodata, tu rasarisi in cale-mi in chip de pajura, cu o gura imensa in loc de trup, cu ochii stravezii in loc de cuvinte, actionand in numele unei viziuni magnifice si ametitoare a viitorului, in dauna unei mirifice imagini a taramului de dincolo. Mergeam, strivit de aer, inainte si deodata simtii o nebanuita incrancenare a carnii impotriva oaselor, a pamantului impotriva privirii, a sangelui impotriva gandului, a privirii impotriva caderii stelelor. Nu mai asmuteam cainii la luna si nu mai treceam linistit strada. Atarna un fel de nor violet deasupra orasului, se facuse seara, plouase intre timp, piata si strazile din jur erau dogoratoare si pe mai departe, oasele mele se infipsesera unele in altele, incat puteau servi drept schele metalice, drept rampa de lansare si punct de reper, la o adica. Nu mai visam camasi si oameni in flacari, nici mantii inveninate, nici ruguri, nici labirinturi. Mergeam drept inainte, cu privirea atintita spre cate un copac razletit prin camp si era de parca tu nici nu mi-ai fi rasarit in cale. Ea nu-i nici vultur, nici castor, nici cainele marii, ea nu-i nici batlan, nici uliu, nici cotofana, nici inorog, nici nevastuica, nici caprioara de Arabia; ea nu-i nici dropie, nici camila cu doua picioare, nici strut cu aripi si pene, nici porumbel si nici catelul pamantului; ea se misca anevoie printre munti miscatori, prin campii nestatornice ca niste plauri si fiind o idee doar de pasare camilita si de cpmila pasarita in acelasi timp, vantul desertului n-o poate salta de-un cot de la pamant. Ea-i pasare de apa si peste de aer totodata, prinzandu-se in navoade ca scrumbiile albastre. Ei se pot atribui cap de hartie si creieri de arama, si coarne, spre a putea fi mai usor prinsa in plasa. Ea-i oarecum ignorata cand e vorba de categoriile loghicesti, ea-i alcatuita din pene si copite si mai ales din aripi sfrijite si nu figureaza in nici un bestiar, de la egipteni incoace. Ea rade si nu rade, dar de zburat sigur nu zboara, astfel incat ar fi impropriu sa-i zicem ptinon, sau hof, sau tair. Si totusi: "Orice dihanie cu doua picioare, cu pene si ouatoare este pasare. Strutocamila este cu doua picioare, cu pene si ouatoare. Slrutocamila este un soi de pasare, deci. Pasare este Strutocamila, dihania aceasta, Strutocamila este pasare. Pasarea se oua, ouale sunt ale pasarii. Strutul se oua, oua are strutul. Pasare este, deci, strutul. Pasarea are pene. Strutocamila are pene. lata, deci, ca Strutocamila este pasare." Ea nu-i si nu-i si nu-i nici nevastuica, nici batlan, nici dropie, nici strut, nici camila, ea fiind o idee doar de pasare camilita, o idee de camila pasarita, de trestie pe malul marii cu o suta de varfuri, intunecand soarele si partea trupului cea roditoare |
|||
Pune poezia Memoria asasina pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |