OUL DOGMATIC

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Dogma: Si Duhul Sfant se purta deasupra apelor.

E dat acestui trist norod
Si oul sterp ca de mancare,
Dar viul ou, la varf cu plod,
Facut e sa-l privim la soare!

Cum lumea veche, in clestar,
Inoata, in subtire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nunta si cavou.
Din trei atlazuri e culcusul
In care doarme nins albusul
Atat de gales, de inchis,
Ca trupul drag, surpat in vis.

Dar plodul?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pamanturilor n-a ajuns
Acorda lira
Si masculin
Albusului in hialin:
Sarutul plin.
Om uitator, ireversibil,
Vezi Duhul Sfant facut sensibil?
Precum atunci, si azi -- intocma:
Marunte lumi pastreaza dogma.

Sa vezi, la bolti, pe Sfantul Duh
Veghind vii ape fara stuh,
Acest ou-simbol ti-l aduc,
Om sters, uituc.

Nu oul rosu.
Om fara sat si om nerod,
Un ou cu plod
Iti vreau, plocon, acum de Paste;
Il urca-n soare si cunoaste!

Si mai ales te infioara
De acel galben icusar
Ceasornic fara minutar
Ce singur scrie cand sa moara
Si ou si lume. Te-nfioara
De ceasul galben, necesar...

A mortii frunte-acolo-i toata.

In galbenus,
Sa roada spornicul albus,
Durata-nscrie-n noi o roata.
Intocma - dogma.
*

Inca o data:
E Oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi. Curmi nunta-n el.
Si nici la closca sa nu-l pui!
Il lasa-n pacea-intaie-a lui,

Ca vinovat e tot facutul,
Si sfant, doar nunta, inceputul.

Ajunul Pastilor, 1925