Adio la patrie

Te las, patrie,-n sclavie;
Si-n pamant si loc strain
Nu m-asteapta decat chin,
Viata-amara, moarte vie.
Voi vedea munte si vale,
Fetisoare, ochi frumosi,
Gesturi, datini, juni voiosi,
Dar nimic ca ale tale.
Rauri, mare, vanturi, stele,
Toate-s surde l-al meu chin;
Nu esti, Oltule, strain:
Spune tu de ale mele.
D-oi vedea si lumea-ntreaga,
Spune ca nu sunt ai mei;
D-oi vedea eroi si zei,
Nu e Romania draga.
Te las, dulce Romanie,
Dar, d-a vrea si Dumnezeu,
A veni si randul meu
Sa mor, sa traiesti tu vie.
Moartea pentr u-a ta scapare
A fost toata tinta mea;
Fericirea-mi cea mai mare
E sa mor cand vei via.