Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele
 
 
Poetul zilei
Geo Bogza
(1908 - 1993)

8 Poezii

Poezia de azi

dou?mii (la)
de Aida Hancer
suntem (post) moderni si facem din asta cantece de alungat pasari
purtam fire de par de femeie pe coapse ca un blestem

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata




Zburatorul

Vezi toate poeziile poetului




La doamna A*** M***
“Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate,
Multimi de vinetele pe san mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,
Imi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc!
Ah! inima-mi zvacneste! si zboara de la mine!
Imi cere nu-s’ ce-mi cere! si nu stiu ce i-as da:
Si cald, si rece, uite, ca-mi furnica prin vine,
In brate n-am nimica si parca am ceva;
Ca uite, ma vezi, mama? asa se-ncruciseaza,
Si nici nu prinz de veste cand singura ma strang
Si tremur de nesatiu, si ochii-mi vapaiaza,
Pornesc dintr-insii lacrimi, si plang, maicuta, plang.
Ia pune mana, mama, — pe frunte, ce sudoare!
Obrajii unul arde si altul mi-a racit!
Un nod colea m-apuca, ici coasta rau ma doare;
In trup o piroteala de tot m-a stapanit.

Oar’ ce sa fie asta? Intreaba pe bunica:
O sti vrun leac ea doara o fi vrun zburator.
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la mos popa, ori mergi la vrajitor.
Si unul sa se roage, ca poate ma dezleaga;
Matusile cu bobii fac multe si desfac;
Si vrajitor ul ala si apele incheaga;
Alearga la ei, mama, ca doar mi-or da de leac.
De cum se face ziua si scot manzat-afara
S-o man pe potecuta la iarba colea-n crang,
Vezi, catu-i ziulita, si zi acum de vara,
Un dor nespus m-apuca, si plang, maicuta, plang.
Brandusa paste iarba la umbra langa mine,
La raulet s-adapa, pe maluri pribegind;
Zau, nu stiu cand se duce, ca ma trezesc cand vine,
Si simt ca misca tufa, aud crangul trosnind.
Atunci inima-mi bate si sar ca din visare,
Si parc-astept pe cine? si pare c-a sosit.
Acest fel toata viata-mi e lunga asteptare,
Si nu soseste nimeni! Ce chin nesuferit!
In arsita caldurii, cand vantulet adie,
Cand plopul a sa frunza o tremura usor
Si-n tot crangul o soapta s-ardica si-l invie,
Eu parca-mi aud scrisul pe sus cu vantu-n zbor;
Si cand imi misca topul, cosita se ridica,
Ma sperii, dar imi place — prin vine un fior

Imi fulgera si-mi zice: “Desteapta-te, Florica,
Sunt eu, vin sa te mangai” Dar e un vant usor!
Oar’ ce sa fie asta? Intreaba pe bunica:
O sti vr un leac ea doara o fi vr un zburator;
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la mos popa, ori mergi la vrajitor.”
Asa plangea Florica si, biet, isi spunea dor ul
Pe prispa langa ma-sa, s-obida o neca;
Junicea-n batatura mugea, cata oborul,
Si ma-sa sta pe ganduri, si fata suspina.
Era in murgul serii si soarele sfintise;
A puturilor cumpeni tipand parca chemau
A satului cireada, ce greu, mereu sosise,
Si vitele muginde la jgheab intins paseau.
Dar altele-adapate trageau in batatura,
In gemete de muma viteii lor strigau;
Vibra al serii aer de tauri grea murmura;
Zglobii sarind viteii la uger alergau.
S-astampara ast zgomot, s-a laptelui fantana
Incepe sa s-auda ca soapta in susur,
Cand ugerul se lasa sub fecioreasca mana
Si pr unca vitelusa tot tremura-mprejur.
Incep a luci stele rand una cate una
Si focuri in tot satul incep a se vedea;
Tarzie asta-seara rasare-acum si luna,
Si, cobe, cateodata tot cade cate-o stea.

Dar campul si argeaua campeanul osteneste
Si dup-o cina scurta si somnul a sosit.
Tacere pretutindeni acuma stapaneste,
Si latratorii numai s-aud necontenit.
E noapte nalta, nalta; din mijlocul tariei
Vesmantul sau cel negru, de stele semanat,
Destins cuprinde lumea, ce-n bratele somniei
Viseaza cate-aievea desteapta n-a visat.
Tacere este totul si nemiscare plina:
Incantec sau descantec pe lume s-a lasat;
Nici frunza nu se misca, nici vantul nu suspina,
Si apele dorm duse, si morile au stat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
“Dar ce lumina iute ca fulger trecatoare
Din miazanoapte scapa cu urme de scantei?
Vro stea mai cade iara? vrun imparat mai moare?
Ori e—sa nu mai fie! — vro pacoste de zmei?
Tot zmeu a fost, surato. Vazusi, impelitatu,
Ca tinta l-alde Floarea in clipa strabatu!
Si drept pe cos, leicuta! ce n-ai gandi, spurcatu!
Inchina-te, surato! — Vazutu-l-ai si tu?
Balaur de lumina cu coada-nflacarata,
Si-pietre nestemate lucea pe el ca foc.
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curata;
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!

Pandeste, bata-l crucea! si-n somn colea mi-ti vine
Ca brad un flacaiandr u, si tras ca prin inel,
Balai, cu parul d-aur! dar slabele lui vine
N-au nici un pic de sange, s-un nas —ca vai de el!
O! biata fetisoara! mi-e mila de Florica
Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slabit
Si s-a palit copila! ce bine-a zis bunica:
Sa fuga fata mare de focul de iubit!
Ca-ncepe de viseaza, si visu-n lipitura
Incepe-a se preface, si lipitura-n zmeu,
Si ce-i mai faci pe ur ma? ca nici descantatura,
Nici rugi nu te mai scapa, fereasca Dumnezeu!”


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Zburatorul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe


Copyright 2014 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani