| |||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
THALASA
Arama ranjitoare a lunii sparge norii, O voce stravezie rasuna-n minaret, In umbra pimentata palpita sicomorii, Cu bratul peste mare adoarme un poet.
Potasice principii lovind topuzu-i gol, Cu tensiuni rezolva contactul notiunii, Cuprins de-o impietrire de antic discibol Ridica fruntea-i cheala spre clarul disc al lunii.
E Thalasa, efebul de-origine-anonima, E Thalasa, aedul, adolescent prepus, Il stapaneste Eros cu vraja lui sublima, Si mintile-i abstrage cum sta cu fata-n sus.
Si-acum, cand de lumina un sentiment confuz Se culca peste lume s-o-mbraca-n poezie, Aedu-si ia in mana spasmodicul topuz Si-azvarla catre stele stropiri de ambrozie. Autor: Ion Luca Caragiale Poezia THALASA de Ion Luca Caragiale
| |||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
| | Copyright © poeziile.com | Home | Contact | | |||||||||||||||||