CLOPOTELE
Suna clopotele...
Suna clopotele-n departare.
Clopotele!... Clopotele!...
Cate clopote sa fie?
Cate voci nedeslusite mor in zori, iar noaptea-nvie?
Cate voci blestema foamea zilelor din postul mare?...
Clopotele, Clopotele...
Tac si-n ur ma suna iara.
Sunt trei clopote de-arama, sau trei clopote de-argint?
Si ce Crist vorbeste-n glasul clopotelor ce nu mint
De atatia ani de-a randul
Si la fel ca-n prima seara?...
Ce nebun profet mai vine sa ne spuna ca-i trimisul
Celui ce facu pamantul din nimic?
Si ce minciuna
Iar schimba-va fata lumii?...
Suna clopote,
Suna,
Ca si-n noaptea cand surase pentru prima oara Sfinxul!...
Sunati, clopote de-arama!
Sunati, clopote de-argint...
Vantul sa va-nalte cantul tot mai sus,
Tot mai departe —
Sa va spulbere-n albastr ul mangaierilor desar te
Si sa va sugrume glasul profetiilor ce mint.
Autor: Ion Minulescu
Poezia CLOPOTELE de Ion Minulescu
|
