ROMANTA CELOR TREI CORABII
Pornira cele trei corabii...
Spre care tar m le-o duce vantul?...
Ce porturi tainice,
Ascunse cercetatoarelor priviri,
Le vor vedea sosind manate de dorul tristei pribegiri?...
Ce valuri nemiloase,
Maine,
Le vor deschide-n drum mormantul?...
Pornira cele trei corabii, purtand in pantecele lor
Gramezi de aur,
Chihlimbare,
Smaralde verzi
Si-opale blonde ;
Iar sus, pe bord,
Tristetea-acelor romante vesnic vagabonde,
Cantate,
Azi, in drum spre Poluri,
Iar maine-n drum spre-Ecuator!...
Pornira cele trei corabii...
Si-abia se mai zaresc —
Se-ngroapa
In golul zarilor patate de violetul inserarii ;
Iar albul panzelor intinse,
In cenusiul departarii,
Zideste trei mausoleuri in care dorm cei dusi pe apa.
Pornira cele trei corabii...
Si-n urma lor ramase portul,
Mai trist ca muntele Golgotei insangerat de-un asfintit,
Si-n urma lor,
Pe cheiul umed,
Un singur albatros ranit
Mai sta de paza,
Ca Maria,
Venita sa-si vegheze mortul!...
Autor: Ion Minulescu Poezia ROMANTA CELOR TREI CORABII de Ion Minulescu
|