ROMANTA CELUI CE S-A-NTORS
Taceti, voi toti din jurul meu,
Va rog taceti —
Ca-s obosit,
Si-as vrea sa dorm,
Si-as vrea sa mor,
De-ar fi sa pot muri curand si mai usor
Ca cei ce-s morti de mult!...
Taceti,
Va rog taceti...
Abia sosit,
Voi ma-ntrebati pe unde-am fost!...
O, de-ati sti voi ce drumuri lungi,
M-adapostea, pribeag mereu tot pe-alte mari!...
Ce fund de zari
O, de-ati putea por ni si voi
Pe unde-am fost!...
O, de-ati putea si voi candva —
Pornind grabiti pe urma mea,
Sa rataciti ne’ntrebatori
Si ne’ntrebati!...
Sa vanturati pamantul tot —
In lung
Si-n lat —
Si fund de vai
Si varf de munti, necercetat,
Sa cercetati
Ne’ntrebatori
Si ne’ntrebati!...
O, de-ati putea-ntalni si voi ce-am intalnit —
Femei cu ochi frumosi de bronz
Si guri de-argint,
Ce le-am iubit,
Si le-am iertat —
Caci toate mint,
Cum i-au mintit
Pe toti pe cati i-au intalnit!
O, de-as putea sa va spun tot...
Dar nu —
Plecati...
Ca-s obosit —
Si-as vrea sa dor m,
Si-as vrea sa mor,
De-ar fi sa pot muri curand si mai usor!...
M-ati ascultat —
Va multumesc...
Acum plecati.
Autor: Ion Minulescu
Poezia ROMANTA CELUI CE S-A-NTORS de Ion Minulescu
|
