Spre soare

Noi vom porni-ntr-o zi de sarbatoare
Spre-naltele contururi feudale ;
Caci dr umurile noastre duc spre Soare,
Si soarele preface verbu-n cant.
Si vom por ni cu-ntreaga majestate
A celor ce, pornind de noua ori,
Purtara prin orase-ndepartate,
Mai mult invinsi decat invingatori,
Fantasmagoricele lor armate
De cai si calareti halucinati,
Cu flori de crin pe mantii presarate
Si vulturi albi pe scuturi incrustati.
Spre soare deci — spre soarele de vara,
Monarhul orbitorului zenit
El ne va strange-ar mata razletita
Si-o va-ndruma din nou spre rasarit.
El va topi papusile de ceara
Si gestul lui de bronz va desemna
In spatiu o Golgota prabusita
Si magilor de maine-o noua stea.