ACI SOSI PE VREMURI
La cu-obloane si pridvor,
Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De cand luptara-n codru si poteri, si haiduc.
In drumul lor spre zare imbatranira plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerabdator bunicul pandise de la scara
Berlina leganata prin lanuri de secara.
Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina
Sari, subtire,-o fata in larga crinolina.
Privind cu ea sub luna campia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
Iar cand deasupra casei ca umbre berze cad,
Ii spuse Sburatorul de-un tanar Eliad.
Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea...
Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.
Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,
De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.
Dar ei, in clipa asta simteau ca-o sa ramana...
De mult e mort bunicul, bunica e batrana...
Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai in stersele portrete.
Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...
Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trasura ta statu.
Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.
Ca dansa tragi, in dreptul pridvorului, la scara.
Subtire, calci nisipul pe care ea sari.
Cu berzele intr-ansul amurgul se opri...
Si m-ai gasit, zambindu-mi, ca prea naiv eram
Cand ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.
Iar cand in noapte campul fu lac intins sub luna
Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,
M-ai ascultat pe ganduri, cu ochi de ametist,
Si ti-am parut romantic si poate simbolist.
Si cum sedeam... departe, un clopot a sunat
— Acelasi clopot poate — in turnul vechi din sat...
De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.
Autor: Ion Pillat
Poezia ACI SOSI PE VREMURI de Ion Pillat
|
