PESCARUL
Sub stele, ce strabat clestarul noptii
Si-nvie luciul apei, iazul este
Un cer visat de salcii credincioase,
Ingenuncheate pentru rugaciune.
O lotca se desprinde-ncet. Lopata
Ei cade cadentand singuratatea.
— Pescare, ce indrumi din vasla luntrea
Pe-un iaz cu stele sau pe-un cer cu nuferi
Si stai incovoiat ca sub o cruce,
Ridica-te-n picioare! Fii profetul
Semet, ce-azvarle tuturor cuvantul
Si pescuieste-n suflete vecia.
Navodul tau desface-l — il arunca!
Ai prins luceafarul din cer! Scanteie
Cu solzi de-argint, tremurator in plasa.
Si stea cu stea in juru-i, instelarea:
In bura si-n ninsoare de lumina,
In picaturi de ploaie sclipitoare,
In grindina tacuta de luceferi,
Prin plasa ta, pescare, se aduna.
Revine lotca-n tarm. In zori lopata
Ei cade intristand singuratatea.
E zi. Pe iaz s-a resfirat cununa
De nuferi albi, batuta-n stele de-aur...
La mal un om isi trage plasa goala,
Si sta incovoiat ca pentru ruga.
Autor: Ion Pillat
Poezia PESCARUL de Ion Pillat
|
