PRIMAVARA
Sub umbrarul foilor
Duce drumul oilor
Si se duce, si se pierde
Tot pe plai cu iarba verde,
Si se duce, si se curma
Tot la stana langa turma,
Si ii stie seama lui,
Seama lui, si-a dorului.
Grijile mocanului,
Inima ciobanului...
Primavara! primavara! crapa mugurii la balta,
Salciile verzi le-ndoaie vantul cu suflare calda,
Pe poteci sfios se-ntinde umbra noua-a foilor —
Primavara, mama noastra, da-ne drumul oilor,
Drumul cel pierdut pe care il mai stiu, din sat, batranii!...
Doru-n mine infrunzeste: dorul turmii, dorul stanii.
In zadar ma-nchid in casa si m-ascund pe dupa carti,
Dor de duca ma ajunge, dor hain din zece parti:
Buchiile le zapaceste, gandurile le incurca.
Vad un gol de munte-n soare si vad turmele cum urca;
Tot aud cum latra cainii, cum talangile raspund,
Cand adanc ca vantu-n frunza, cand ca ape vii pe prund,
Dupa cum coteste drumul mai departe, mai aproape,
Spre lumina de poiana ce prin fagi razleti incape...
Turme vechi ca muntii tarii, cu carlan si cu mioara,
Suie plaiul si-l coboara, pentru-a catea miia oara?
Duc cu ele de departe dorul nostru, tot aleanul
Far’ de zare, ca Buceagul, nesfarsit, ca Baraganul.
Duc cu ele dorul brazdei, dorul frunzelor de nuc,
Dorul satului si-al tarii, dorul dorului il duc...
Vin cu cantecele toate de la Nistru pan’ la Jii,
Si se urca din poveste sau aievea, nu mai stii —
Ungureanul si Vranceanul din balada iata-i iarasi.
Miorita bucalaie, unde esti sa-mi fii tovaras,
Sa pasti iarba neumblata, pe sub brazi, pe la izvoare?
Si cu sarica pe umeri tot asteapta baciul mare
In lumina primaverii singur, ca un zeu pagan.
Primavara! primavara! stau cu dorul de ma-ngan.
Crape mugurii la balta, iasa plugurile-n tara,
Codrii vechi sa infrunzeasca, iarba noua sa rasara —
Dar da-mi drumul care-l stie si ciobanul, si cioporul,
Drumul oilor mi-l afla, el, ce mana drept, ca dorul,
Sus la munti, cu fulgerare de-aur viu in soare-apune...
Miorita, miorita, dorul turmei ma rapune!
Autor: Ion Pillat
Poezia PRIMAVARA de Ion Pillat
|
