Ch-au de Emilian Galaicu-Păun Ch-au oras de campie pleostit ca o balega-n drum Ch-au oras de-ntuneric oras-ebonita pe care un nebun il invarte in degetul mic ca pe-un disc si un milion de picioare
Mi-am incheiat gandirea
Si nu stiu ce mai cred.
Dar pleaca-acum cocorii
Si-n fruntea mea se pierd.
Dar bate-aripa-n os
Si bate-n sange zborul,
Ce pasare far de folos
In toamna e cocor ul.
Da-mi cade fruntea plina
De inaltimi si nori,
De-o piatra se sfarama
Si ies din ea cocori.
Pune poezia Cocorii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.