Lui Mihai Eminescu
Cu chipul palid, sfant la suflet,
Peste pamantul, dragul,
Te-aud, poete, dupa umblet
Pe cand rasare fagul.
Masor cu tine sarea, painea,
Si-ntrec in vreme moartea,
Eu stiu ca astfel va ramane
Mereu deschisa cartea.
Ca mama tremura-n lumina
Car untul dor al ei,
Adanc in mersul pe tarana,
Pe langa-un pom de tei.
Cantand, poete, azi in grai,
Cuvantul te-nviaza,
La tine vin, bade Mihai,
Ca din lumini o raza.
|