Batrane, cum te mai chemi?
Cine-ti mai zice porecla?
In fundul gradinii timpul acum
Coace porumbul si sfecla.
Ce planta-ai sadit in gura deschisa,
Ca stropul ce cata-n sol folosinta.
Ma leg de bratul tau zgrunturos,
Cat suflarea mai are putinta.
La cusca cu iepuri, pe-o clipa de musca,
La pironul batut in lemnul pustiu,
In chipul tau ma socot cu rabdarea,
Si-n materia privirii o scriu.
Batrane, cum mi-i sete de tine
Cu gura pe stropul plecat la izvoare
De-o musteata, ca mielul adormit in hodina,
Cu mita lui toarsa-n aceste covoare.
De cumpana azi te gasesc rezemat,
In amurgul lasat peste marul batran,
In apa fantanii, in licar ul mut,
In ochii si-n glasul in care m-aman.
|