Ca-ntr-o legenda veche si uitata in valea noastra s-a ivit o sfanta. In preajma ei mereu vazduhul canta. Si umbla zvon ca noaptea cateodata cand sta pe intuneric in chilie vapaie i se-aprinde pe la tampla.
Nu banuieste sfanta ce se-ntampla. Nu banuieste aureola vie ce-n jurul capului ii lumineaza, zvacnind si intetindu-se-n visare. Ea simte numai si se mira treaza cum fluturii de noapte-o cerceteaza, cum sfaraind prin par ca-n lumanare ii cad pe rand, cenusa, Ia picioare.
|