Pacla de tristete se lasa Peste campuri de matasa.
Zarea-i plina de scantei, Albii toamnei funigei.
Prin paduri, doar vantul sui Plange de uratul cui?
Fluierul oierului Mana mieii cerului.
Scurma-n inima cu ratul Dorurilor, dur uratul.
Trec in zboruri albe ore, Picurand in timp sonore
Si in parcul cu petunii, Ancoreaza lotca lunii.
|