Iubitei
O, indulceste-ti ochii tai, iubita,
O, insenina fata ta de nea.
Nu stii ca-n piept inima mea ranita
Tresare-adanc la intristarea ta?
Tresare-adanc, tresare-adanc, iubita —
Oh, in zadar mi-ncreti tu fruntea ta.
Durerea chiar de-o simulezi — eu simt
Fiori adanci in pieptul meu trezind.
Ah! cat esti tu de mandra si frumoasa
Cand razi, cand plangi, cand ma saruti, cand
— ah!
Cuprind in maini eu capul tau — geloasa! —
Si sarut ochii-ti plini de lacrimi, ah!
Ei stralucesc ca stelele focoase
Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina!
Si te iubesc, si te sarut, te-ador,
Amorul meu, nespusul meu amor!
O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubita,
C-atunci in veci prin noapte-as rataci —
Mi-as sfarma viata-n jalea cea cumplita
Si de durere n-as putea muri.
As purta-n timp inima-ncremenita,
Cu ochii stinsi, si gura-ar amuti.
Durerea ta m-ar face sa traiesc,
Ca sa traiesc, ca sa innebunesc.
Asteapta dar cu moartea ta, iubita,
Pan’ ce de fericire-oi muri eu.
Cu roze sa-ncununi fruntea-mi palita,
Zambind sa ma saruti, amorul meu;
De-oi invia, sa stii, dumnezeita,
Ca-un somn a fost angelic, desi greu.
De nu ma voi trezi, sa stii, sa stii —
Ca-n veci visez la ochii tai cei vii.
Cum va fi acel vis eu nu-ti pot spune —
Eu numai il gandesc cand ma cufund
In ochii tai. — Neclare sunt, nebune,
Acele-nchipuiri ce ma patrund.
Priveste tu in ochii mei si-mi spune
Ce vezi in ei, in dorul lor profund.
Tot ce-ai vazut eu am vazut ’n-al tau —
Nici in mormant nu pot ca sa-i uit eu.
Ei sunt minuni ce-a muri nu ma lasa,
In somnul mortii m-or nelinisti,
Patrunde-vor cu raza lor focoasa
Chiar in sicriul unde voi dormi.
Ei au patruns prin paturi neguroase
Ce viata mi-a urzit pana aci —
De-ati putut sparge negurile-acele,
Veti lumina in veci, iubite stele!
Oh, nu-mi muri, te rog! Caci tot ce-n lume
Eu am iubit murit-au prea curand —
Orice amor ce n-a luat drept glume
Al meu amor e astazi in mormant. —
Dar astazi vad c-am pierdut doar un nume:
Caci ea esti tu — tu ea — intr-un cuvant
Tu mi-ai murit o data. — Sa nu-mi mori
De-a doua oara, inger de amor.
Caci de-ai muri ce-as face eu in lume?
N-as regasi in veci chipu-ti usor
Si osandit as fi sa stau in lume —
De jalea ta eu n-as putea sa mor.
Acum — acum n-as plange al tau nume
Ci chiar pe tine, vecinice amor:
Mort, as trai eu; viu, eu as fi mort.
Traieste-mi dar — c-adanc in piept te port!
Autor: Mihai Eminescu
Poezia Iubitei de Mihai Eminescu
|
