| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
intalniri de Lucian Blaga Cum s-a facut nu-i bine sa cunoastem. Stim doar ca-n spatii si in vis noi ne-ntalnim mereu aceiasi, mereu sub pomul interzis. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Rugaciunea unui dac
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Mihai Eminescu
|
|||
|
Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor, Nici samburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna, Caci unul erau toate si totul era una; Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata Erau din randul celor ce n-au fost niciodata, Pe-atunci erai Tu singur, incat ma-ntreb in sine-mi: Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi? El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii Si din noian de ape puteri au dat scanteii, El zeilor da suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mantuire: Sus inimile voastre! Cantare aduceti-i, El este moartea mortii si invierea vietii! Si el imi dete ochii sa vad lumina zilei, Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei, In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers Si-n glas purtat de cantec simtii duiosu-i viers, Si tot pe langa-acestea cersesc inc-un adaos: Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos! Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, Sa binecuvanteze pe cel ce ma impila, S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma rada, Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida, S-acela intre oameni devina cel intai Ce mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai. Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec, Pan’ ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine insumi a nu ma mai cunoaste, Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o — Cand ura cea mai cruda mi s-a parea amor Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor. Strain si far’ de lege de voi muri — atunce Nevrednicu-mi cadavru in ulita l-arunce, S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa, Ce-o sa asmute cainii, ca inima-mi s-o rumpa, Iar celui ce cu pietre ma va izbi in fata, Indura-te, stapane, si da-i pe veci viata! Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc. Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre ura si blestemuri as vrea sa te induplec, Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma Si-n stingerea eterna dispar fara de urma! |
|||
Pune poezia Rugaciunea unui dac pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |