| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Rica
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Miron Radu Paraschivescu
|
|||
|
|
|||
| Bate-un vant pe ulicioara peste inima amara, bate-un vant prin tiganie peste inima pustie, vant usor de primavara, cu parfum de domnisoara. Treci, vantule, fara teama ca nu te mai baga-n seama nici o piranda-mpudrata cu buzele de muscata! Poci, tu, vantule, sa treci, ca focul lor n-o sa-l seci, si nici lacramile lor, dupa Rica din Obor! il faceau toti zurbagiu, dar altul ca el nu stiu: al mai prima barbugiu, cutitar, caramangiu, ca un frate de spatiu. Ca nu era nici o fata de el neamurezata, nici nevasta cu barbat sa nu-l fi ravnit la pat. Si-avea ochii de migdale, de catau la el cu jale; si-avea ghiersul cantator, de catau la el cu dor, Rica - fante de Obor. Cand trecea prin cartier, avea pasul de boier, leganat si nepripit unde se stia iubit. De se lasa cu bataie (ca avea dusmani o droaie!) atunci o facea de oaie, ca pana sa scoti cutitul, el iti lua si piuitul. N-avea pe lume pareche: purta cercel la ureche si-avea degetu-nflorat cu-o piatra de matostat. Noaptea, cand venea matol, zicea din gura, domol, ca un vant care se duce in inima, s-o usuce, ca steaua tremuratoare de clipeste-n bolta mare. Uite-l, asta era Rica: el de nimeni n-avea frica, de nimeni nu se ferea, cat este lumea de rea! Si cum venea intr-o seara senina, de primavara, un tigan mai maruntel se tot da pe langa el: "Da, ba Rica, o tigaie!" Cand cata prin buzunare, parsivul, cu mana scurta, i-a bagat cutitu-n burta. Rica s-a-ndoit nitel, da' L-a muclit pe misel, de-a sunat si baba-n el. Vaicareala mare-n strada, au dat toti buluc, gramada: sangele-i curgea siroi ca apa dintr-un butoi. Toata partea muiereasca a sarit sa-l oblojeasca, dar el nu voia de loc; se tinea doar de mijloc si si-a pus o barza-n cioc, a aprins-o si-a zambit: "Ce-o sa mor dintr-un cutit? Pan' vin ii de la Salvare, mai poci sa trag o tigare!" Asa era Rica - tare. Se cruceau tiganii toti, (mardeiasi, giolari si hoti) si tigancile-nlemnite se tanguiau pe soptite. Aoleo, ce n-ar fi dat sa-l vaza pe Rica lat; dar el, drept ca palimarul, isi tinea doar bracinarul cu o mana, apasat, si umbla in lung si-n lat, Rica - fante injunghiat. Iesea luna dintr-un nor rosie ca un bujor si batea un vant de seara, subtirel, pe ulicioara, ca un planset in suspine. Dar Salvarea nu mai vine Rica s-a lasat pe vine si s-a-ntins pe indelete, rezimat de un parete. Craii toti, de bucurie, se faceau ca il imbie: "Spune, ba, tot te mai doare?" El tacea cu ochii-n zare. "Vrei, Rica, sa joci barburtil?" Dar el tot facea pe mutul. Una, cum dadea sa-l frece, a tipat - ca era rece. Si cand a sosit Salvarea din el mai ardea tigarea. Bate vant, lacrima pica, dupa inima voinica! Plange-l, inima amara, ca s-a dus in primavara ca o apa d-a usoara si ca fumul de tigara! Canta-l, ghiers, si du-l departe pe Rica - fante de Moarte! |
|||
Pune poezia Rica pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |