| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Sunt un om viu
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nichita Stanescu
|
|||
|
|
|||
| Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain. Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur totdeauna ca sunt. Nu ma realizez deplin niciodata, pentru ca am o idee din ce in ce mai buna despre viata. Ma cutremura diferenta dintre mine si firul ierbii, dintre mine si lei, dintre mine si insulele de lumina ale stelelor. Dintre mine si numere, bunaoara intre mine si 2, intre mine si 3. Am si-un defect, un pacat: iau in serios iarba, iau in serios leii, miscarile aproape perfecte ale cerului. Si-o rana intimplatoare la mina ma face sa vad prin ea, ca printr-un ochean, durerile lumii, razboaiele. Dintr-o astfel de intimplare mi s-a tras marea intelegere pe care-o am pentru Ulise - si admiratia ce i-o port barbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri. Cu greu mi-as putea imagina un pamint pustiu, rotindu-se in jurul soarelui (Poate si fiindca exista pe lume astfel de versuri.) imi place sa rid, desi rid rar, avind mereu cite o treaba, ori calatorind cu o pluta, la nesfirsit, pe oceanul oval al fanteziei. E un spectacol de neuitat acela de-a sti, de-a descoperi harta universului in expansiune, in timp ce-ti privesti o fotografie din copilarie! E un trup al tau, vechi, pe care l-ai ratacit si nici macar un anunt, dat cu litere groase, nu-ti ofera vreo sansa sa-l mai regasesti. Imi desfac papirusul vietii plin de hieroglife, si ceea ce pot comunica acum, aici, dupa o descifrare anevoioasa, dar nu lipsita de satisfactii, e un poem inchinat pacii, ce are, pe scurt, urmatorul cuprins: Nu vreau, cind imi ridic timpla din perne, sa se lungeasca-n urma mea pe paturi moartea, si-n fiece cuvint tisnind din mine, pesti putrezi sa-mi arunce, ca-ntr-un riu oprit. Nici dupa fiecare pas, in golul dinapoia mea ramas, nu vreau sa urce moartea-n sus, asemeni unei coloane de mercur, bolti de infern proptind deasupra-mi Dar curcubeul negru-al ei, de alge, de-ar bate-n tineretea mea, s-ar sparge. E o fertilitate nemaipomenita in pamint si-n pietre si in schelarii, magnetic, timpul, clipita cu clipita, gindurile mi le-nalta ca pe niste trupuri vii. E o fertilitate nemaipomenita in pamint si-n pietre si in schelarii. Umbra de mi-as tine-o doar o clipa pironita, s-ar si umple de ferigi, de balarii! Doar chipul tau prelung, iubito, lasa-l asa cum este, razimat -intre doua batai ale inimii mele, ca intre Tigru si Eufrat. |
|||
Pune poezia Sunt un om viu pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |