| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Seceta
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Crevedia
|
|||
|
|
|||
| Am uitat si leatul si ceasul - Imi cade-n prapastie geana, Se-mpleticeste, rea, pana. E vremea d-apoi ori e vis? Morile s-au inchis, Patulele-s desarte. Trei ani in marte, De cand n-a mai cazut din cer o picatura Tara e, toata, o zgura. Izlazurile-au crapat, Mugurul n-a mai dat. Caii bat, nauci, hotarele si copitele lor toata noaptea cer Lucerna-nflorita pe cer. N-am mai auzit cucul nici privighetoarea, Toate s-au zaticnit. Iarna nu mai vine ca floarea. Nu s-au mai alivanit berze pe coama si nici Sub stresini nu mai ciripesc randunici. Din strachina lunii, noua, Busuiocul diminetii nu mai boteaza cu roua. Soarele - n-ar mai rasari! - rasare Si ne frige parul ca o lumanare. Pana-n zori, pana-n asfintit, Ne zbatem ca pestele-n oala, Se incovoaie trupul sfarsit, Ne ustura la inima jupuiala, Ne tinem, abia, prin lumina, unul pe altul de-ncheeturi. Pazim copiii de ciori si de vulturi Si-i potolim, pe furis, C-o framantatura de coaja de cires, cu zeama de macris, Au secat garlele si zarea din fantani, Nevestelor le-a-ntarcat izvorul din san, Sarutul lor trebuie sa fie amar. Nici o floare pe palimar, Nici un chiot de fata, Nici o duminica cu hora, Nici nunti, Nici inima de frate ori de sora. Raritile noastre-au ruginit sub satra, Tarina e-ntreaga - o piatra! Umbla rumanu, nebun, Dup-o gura de rachiu, dupa-un praf de tutun. Toti jelesc, se framanta, Numai turla bisericii canta. Boala vine-asa din senin, Te-nfierbanta si te-adoarme ca un vin. Mortilor nici popa nu le mai stie sirul, Se-ntinde molima, ca cimitirul. O, s-auzi cucumeaua si lupii-n gura amurgului. Ne-au fugit pisicile, Cainii au turbat, Nu mai canta stupii. Ne sug de vii lighionile, furnicile, Ne-ncaibara soarecii, Mustele, Serpii. Atipim, se face c-a dat coltul ierbii, C-au scos iarasi berzele pui pe case - I-a dat parca porumbului matasea, Ori batem nucii ori culegem viile Si nu mai prididim cumetriile, Care tin cu saptamana. O, de-am putea dormi asa intr-una Uite, in zare, Nici un nor, ca un servet cu demancare. Uite, copilasii mei, saracii, Au tabarat pe-o movila de gunoi, ca gandacii. Dumnezeu! Dumnezeu a murit, poate, Ori ne-a dat uitarii. Cate slujbe, cate chemari, cate lacrimi, sa ne trimita ploaie, S-arunce mana, ca ovreilor in pustie. Nu vrea sa stie. Si e veacul mai rau, mai fierbinte Si vazduhul mai viu, mai amar. Nici noi nu vrem sa-l mai stim de Parinte Si de Primar Pe-acest Logofatului ii pica jos pana, Mana-i cazu - ca o veriga. Pe cer se varsase o tivga cu lapte, Stelele-nflorira - boabe coapte, Luna plina crestea, crestea - ca o mamaliga. |
|||
Pune poezia Seceta pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |