Francois Villon

Ti-a curs pe buza vinul si cantecul ca valul
Patruns de-un neastampar voios si epocal,
Mai plin ca madrigalul ce-l incrusta rivalul
Cu diamantul rece, la chefuri, pe pocal!
Sub streangul stapanirii tu stapaneai o lume,
Oceanele baladei le strabateai inot —
Flori albe si flori negre-s pe campurile tale
De Martha descantate ori lubrica Margot.
Si-acuma, peste veacuri, mania ta o fluturi,
Primejdioasa, aspra, cu ascutisuri lungi —
Iluminat feeric de fulgere de sabii
Razi si acum sub faldul zapezilor de-atunci.
Da-mi voie, la picioare sa-ti desfasor in pripa
Acest poem balcanic — umil covor sa stea —
E vesnica din viata ta fiecare clipa
Prin zambetul tau tragic, vibrand de febra ta.