Stafiile versului

Vezi toate poeziile poetului




Ma-ngenunche moartea;
Ridicat satarul
Va izbi, in fine. Va lua sfarsit
O fermecatoare viata. Achit birul
Si musc din tarana framantata-atat.
Soarele si luna, pasarea cu gures
Clont, pe piatra aspra in cioplitul stramb
Vor fi marturia marelui meu iures
Cu r ulonul plin de versuri la caramb.
Zace-aici, va zice careva, rapsodul
Inteles de javre, fete si calici.



Nici o stea din ceruri nu-i marca exodul;
E ingrata soarta birnicilor mici!
Ard paduri cu trosnet. Dezolant e arsul.
Ard in suflet codri dureros de vii.
In pamant, in groapa, ultim va fi masul.
Versurile mele, cui va las, stafii?!

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Stafiile versului pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani