Arme de vis
de SIMONA GRAZIA DIMA
De la mine eu, salahorul, imi castig linistea.
Mie-mi cersesc intelegere.
Eu sunt dispensatorul bucuriilor
si excomunicatorul.
Cu incapatanare mangai pietre verzui,
intelepte si reci. Drumul prin albii
ele il stiu. Si mangaierea apelor, pana la
rotunjire. Si leganarea intre popoarele algelor -
Toate - primite cu ochii inchisi.
In palmele-mi stau - arme de vis,
frematand in rezerva, fete si porti
in care spre mine ma scurg.
De veacuri pe drum, cu ele in mana,
incerc sa intru. Ca un tigru marin ma apropii,
printre arbori si liane submerse,
de sufletul meu, gata sa ma sfasie
la orice miscare nesabuita a frunzelor.
Autor: Poezii Diverse
Poezia Arme de vis de Poezii Diverse
|
