Incertitudinile credintei

Vezi toate poeziile din albumul Poezii Diverse

De Omar Khayyam
Cat timp voi incerca sa umplu cu pietre marea nesfarsita?
Dispretuiesc si libertinii, dar si credinta ipocrita.
Voi merge-n Rai sau in Gheena? Dar mai intai e-adevarat
C-aceste stranii tari exista? Care din voi le-a vizitat?


La orice pas, Parinte, ai pus cate-o capcana.
De-as vrea ca sa ma apar, orice-ncercare-i vana.
Si tu m-acuzi acuma zicand ca-s vinovat.
Cand Tu le faci pe toate, ce faci Tu e pacat?


Atat de larg esti, Doamne, ca nu-i nenorocire
Sa n-o impartaseasca si ultimul atom.
Dar ia aminte bine: de-ai fi si Tu tot om,
N-ai da nici o smochina pe-asa o fericire.


Multi cata-ntelepciunea in temple si in Carte.
Pe altii-i chinuieste incertitudinea.
Dar unul stand ia panda deodata va striga:
'Besmetici, adevarul nu e de nici o parte!'


'Ce mare este Domnul!' repeta muedinul.
Adanca desnadejde din glasul lui ma doare.
A cincea oara-i astazi. Spuneti-mi, de ce oare
Alah de sus ne-asculta indiferent suspinul?'


Tu, cel ce arzi si inca mai arzi, si-ai merita
Sa arzi in focul vesnic, de ce te rogi la zei?
Ce punte-ascunsa-aflat-ai ducand pana la ei?
Prin ce putere rara ii vei indupleca?


Trait-am ani o suta sub dulcea-Ti bunatate
Si-as mai trai o suta facand numai pacate.
Ca sa masor la urma, din doua ce-i mai mare:
Mania Ta cumplita sau blanda-Ti indurare.


Ne-ai pus in suflet patimi adanci cat o vecie,
Si-ai poruncit de-asemeni ca omul sa se-abtie.
Nedumeriti ne zbatem intre porunci inverse.
Cum poti sa-nclini o cupa, iar ea sa nu se verse?

Ai plamadit in mine un amalgam ciudat.
Mii de-ntamplari bizare in.sufletu-mi se-atin.
Cand astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat,
Mai bun decat atata, cum pot eu sa devin?

De inima-mi captiva, indura-te, Parinte,
Si de-al meu suflet, cupa a lacrimii eterne.
Imi iarta pasii slobozi ce duc catre taverne.
Si, iarta-mi Doamne, mana cand cupa o cuprinde!


Mi-ai spart ulciorul, Doamne, si vinul cel curat
In iarba sangereaza. Ce-mi mai ramane-n loc?
Tu mi-ai inchis si drumul spre ultimul noroc.
Ucide-ma, dar afla: Tu esti acum cel beat.


Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arati in toate
Si te amuza - aceste efecte minunate
De a juca in lucruri. Caci Tu esti si actor
In propria Ta piesa - si esti si spectator.


In temple si biserici, moschei si manastiri
Se-ascund cei ce au teama de-a iadului urgie.
Dar cel care cunoaste divina maretie
Nu-si rasadeste-n suflet nici rugi nici tanguiri.


Beau vin si mi se spune de unul si de altul:
'Sa nu mai bei, caci vinul dusman este de moarte
Al lui Alah'. Atuncea - zic eu - pentru Prea-Naltul
Voi bea paganul sange. E-un act de pietate.


Te chinuieste gandul ca faci mereu pacate.
Din orice bucurie o vina ti-ai facut.
E fara rost tristetea, Khayyam, caci dupa moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.


Intorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrau.
Am renuntat la ceruri, la rugi si cele sfinte.
Oriunde este-o cupa, Tu ai sa vezi Parinte,
Cum curge-n gaturi vinul ca apa dintr-un rau.

Hai, s-aruncam tarana pe fata cerului,
Ca sa nu-mi vada cupa, nici sanii tai de nufar.
Cui ruga ta s-o darui, si renuntarea cui,
Cand ceru-i surd si poate in el si zeii sufar?


De la-nceput voit-am sa ma cunosc pe mine,
Si-apoi de mine insumi„ de ce m-ai despartit?
Si daca-n ziua-ntaia m-ai vrut mereu cu Tine,
De ce apoi, bezmetic, in lume m-ai zvirlit?


Nu-i nici un om pe care absenta Ta nu-l doare,
Pe toti iluminatii i-ncanta-a Ta splendoare.
Desi spre om privirea-Ti nu vrea sa se incline,
Nu-i nimeni sa nu fie preocupat de Tine.


In ziua cand tot cerul s-o prabusi, - cand ceata
O sa orbeasca astrii si s-or intuneca,
Te voi opri pe cale si te voi intreba:
'Cand singur tu mi-ai dat-o, acum de ce-mi iei viata?'


O gura parfumata argintii mi i-a stors
Si-ncrederea-Ti in mine a naruit-o vinul.
Urmeaza Raiul? ladul? Mi-astept senin destinul.
Caci ladul - cine-l stie? Din cer, cine s-a-ntors?


Dervisule, arunca acest val inflorat
Si-mbraca-al saraciei vestmant neintinat.
N-ai sa mai vezi pe nimeni grabit sa ti se-nchine,
Dar ai s-auzi cum canta tot cerul pentru tine.


Asculta marea taina: cand prima dimineata
llumina cuprinsul, Adam era deja
Faptura cea mai trista, si-ndurerat chema
Sa se intoarca noaptea, sa vina iarasi ceata.


O suta de religii nu fac cat vinul sacru,
O-nghititura face cat saptezeci de rugi.
Afar de vin, nu este un singur lucru acru
In stare sa plateasca un cer de ingeri dulci.


Spuneti-mi ce-i mai bine? Sa mergi intr-o taverna,
Sau sa te tangui zilnic cu sufletul pustiu,
Ingenunchind in templu? Dar eu nu vreau sa stiu
De-Alah si alta viata, caci stingerea-i eterna.


Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata.
Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista.
Incearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata,
Aici, caci altul poate dincolo nu exista.


De ce incertul maine te tulbura mereu?
Caci nu-ti sta in putere sa-i schimbi de astazi fata.
Traieste-adanc prezentul! lar maini? Nici Dumnezeu
Nu ar putea sa spuna ce taina-ascunde ceata.


Dincolo de pamant si infinit,
Catam sa aflu cerul unde vine.
Si-un glas solemn atunci s-a auzit:
'Si cerul si infernul sunt in tine.'


Pune poezia Incertitudinile credintei pe pagina ta

Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani