Poem realist

de Nicolae Macovei
 
nu stiu daca inteleg bine
                orele dupa amiezii
desigur totul imi e familiar
tatal meu mort si barbierit
pe catafalc de o ucenica
 
vecinul soptindu-mi:
lumea e bolnava
 
dar daca alergi
indeajuns de repede
mai gasesti un chirurg
                sau un gand
 
desigur sunt tangibil
cu biografia ca o sacosa
in care ar putea incapea orice
iar dimineata nu gasesc
                ceea ce imi trebuie

ma inconjoara multe strazi
si putin aer
 
dar calmul dintre arbori
                e mereu prezent
                ca o umbra de inger
pasesc peste frunzele uscate
peste liniile albe de la intersectii
 
deschid umbrela neagra
asa de proba
salut ceremonios o veche cunostinta
si accept ceea ce urmeaza sa se intampla
               
fara multe intrebari
 
doar noaptea ma scol
                ca un somnambul
 
as vrea sa urc pe acoperis
                sau direct in ceruri
si sa zbor spre centrul lumii
                pana ma usuc