Un om cu trenci gri

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

de Nicolae Macovei
 
mereu ma suna cineva pe telemobil
fie cald fie frig
chiar si la miezul noptii
are servieta doldora de hartii
 
parerea mea e ca nu exista
oras f ara un om cu trenci gri
                cu servieta si cu manuscrise
                in care se descrie ceva important
                chiar daca indescifrabil
din cand in cand traverseaza strada
isi sterge cu o batista mare si portocalie
                transpiratia
si se indreapta constiincios
spre acele persoane la care spera
                sa gasesca ceea ce cauta
 
in general vorbeste monosilabic
                chiar si cu mine
in cele mai obisnuite cazuri

                         isi deschide servieta
scoate doua sau cel mult trei hartii
                cu o grija infinita
le citeste pentru a fi sigur
ca nu a gresit apoi
privind in ochii oamenilor
care ii urmaresc miscarile
asteapta
 
e demn ca o statuie slefuita de vant
 
cand eram certat cu nevasta-mea
m-a rugat sa apropii cat pot de mult
                                                                               
de ureche telemobilul
pentru ca dumnezeu vrea sa-mi transmita
                ceva confidential
iar legatura prin satelit
nu este excelenta
                din punct de vedere tehnic
 
desigur hartiile lui au o uzura apreciabila
sunt mototolite sau pur si simplu
copiate cu o graba care te nelinisteste
descurajand dialogul bazat
pe cele mai uzitate reguli ale logicii
 
dar cine e rational pana la capat
sau cum se spune in biblie
cine are curajul sa arunce primul cu piatra
 
am urmarit odata cum fetita mea
i-a daruit o guma de mestecat

intr-o zi l-am zarit in piata universitatii
eram pe trotuarul de vizavii
cu un moldovean care ma intreba
daca stiu vre-o camera de inchiriat
 
brusc trei namile i-au smuls servieta
i-au dat pumni pe unde au apucat
si au fugit fara nici o problema
                razand in hohote
 
a fost prima oara cand am regretat
                ca nu m-am facut politist
bineinteles: am chemat salvarea
                               
care nu s-a grabit sa ajunga foarte repede
                la locul incidentului
si mi-a parut rau ca nu l-am putut
                insoti la spital
 
de atunci nu a mai sunat
 
cand ies pe strazi ori in parcuri
atmosfera si in general vorbind
propria mea existenta dar
                si cea a prietenilor mei
mi se pare mai plata
sau mai rationala ca sa spun asa
 
dar culmea e alta
un amic din new-york
mi-a trimis un e-mail ca are aceiasi senzatie
                de pierdere ireparabila

                chiar intr-un oras
cu zece sau douasprezece
milioane de locuitori