Povestea unui om lenes de Ion Creanga

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Ion Creanga

Aparuta in "Convorbiri literare", 1878, nr.7, 1 oct.
Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes; de lenes
ce era, nici imbucatura din gura nu si-o mesteca. Si satul,
vazand ca acest om nu se da la munca nici in ruptul capului,
hotara sa-l spanzure, pentru a nu mai da pilda de lenevire
si altora. Si asa, se aleg vreo doi oameni din sat si se
duc la casa lenesului, il umfla pe sus, il pun intr-un car
cu boi, ca pe un butuc nesimtitor, si hai cu dansul la locul
de spanzuratoare!
Asa era pe vremea aceea.
Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana.
Cucoana, vazand in carul cu boi un om care samana a fi
bolnav, intreba cu mila pe cei doi tarani, zicand:
- Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav,
sarmanul, si-l duceti la vro doftoreala undeva, sa se caute.
- Ba nu, cucoana, raspunse unul dintre tarani; sa ierte
cinstita fata dumnevoastra, dar aista e un lenes care nu
credem sa fi mai avand pareche in lume, si-l ducem la
spanzuratoare, ca sa curatim satul de-un trandav.
- Alei! oameni buni, zise cucoana, infiorandu-se; pacat,
sarmanul, sa moara ca un cane, faradelege! Mai bine duceti-
l la mosie la mine; iacata curtea pe costisa ceea. Eu am
acolo un hambar plin cu posmagi, ia asa, pentru imprejurari
grele,
Doamne fereste! A manca la posmagi si-a trai si el pe langa
casa mea, ca doar stiu ca nu m-a mai perde Dumnezeu pentru-o
bucatica de pane. Da, suntem datori a ne ajuta unii pe
altii.

- I-auzi, mai lenesule, ce spune cucoana: ce te-a pune la
cotet, intrun hambar cu posmagi, zise unul dintre sateni.
Iaca peste ce noroc ai dat, bata-te intunerecul sa te bata,
uraciunea oamenilor! Sai degraba din car si multameste
cucoanei, ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste
belsug, luandu-te sub aripa dumisale. Noi gandeam sa-ti dam
sopon si franghie. Iar cucoana, cu bunatatea dumisale, iti
da adapost si posmagi; sa tot traiesti, sa nu mai mori! Sa-
si puie cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te
hraneasca ca pe-un trantor, mare minune-i si asta! Dar tot
de noroc sa se planga cineva. Bine-a mai zis cine-a zis ca
"Boii ara si caii mananca". Hai, da raspuns cucoanei, ori
asa, ori asa, ca n-are vreme de stat la vorba cu noi.

- Dar muieti-s posmagii? zise atunci lenesul, cu jumatate
de gura, fara sa se carneasca din loc.

- Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni.

- Ce sa zica, milostiva cucoana, raspunde unul. Ia,
intreaba, ca muieti-s posmagii?

- Vai de mine si de mine, zise cucoana cu mirare, inca asta
n-am auzit! Da el nu poate sa si-i moaie?

- Ba, raspunse lenesul. Trageti-i mai bine tot inainte! Ce
mai atata grija pentru asta pustie de gura!

Atunci unul dintre sateni zise cucoanei:

- Bunatatea dumneavoastra, milostiva cucoana, dar degeaba
mai voiti a strica orzul pe gaste. Vedeti bine ca nu-l
ducem noi la spanzuratoare
numai asa, de flori de cuc, sa-i luam naravul. Cum chititi? Un sat
intreg n-ar fi pus oare mana de la mana ca sa poate face dintr-ansul
ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i imparateasa mare, ce-ti
bati capul!
Cucoana atunci, cu toata bunavointa ce ave, se lehameteste si de
binefacere si de tot, zicand:
- Oameni buni, faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu!
Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul.
Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni, si satenii aceia de
dansul.
Mai pofteasca de-acum si alti lenesi in satul acela, daca le da mana
sii tine cureaua.

S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.
.