FRUMOASA IRINA
La Cur ile Noua, din capat de ara,
Tremura din v`rfuri plopi cu frunza rara...
Nu =tiu: m`ndrul soare straluci deodata,
Ori in prag frumoasa Irina s-arata?
Sn cosi a-=i prinde garoafa-nflorita...
Pleaca la f`nt`na =i vine zorita.
+uiera mierli a, striga cucu-n leasa:
Cucule, azi-noapte m-am visat mireasa...
Pune jos oleaca albele cofi e,
Scutura de roua negrele-i cosi e;
Cata peste umar, inima-i inghea a:
Soarele pe dealuri s-a-nvelit in cea a...
Galbena de spaima vine-n fuga mare:
Mama! grea furtuna amenin a-n zare...
Negri ca pacatul nouri se ridica...
Inimioara toata mi-a-nghe at de frica!
Draga mamii, draga! Vestea ta nu-i buna!
Nu-s nici nouri negri, nu-i nici grea furtuna...
Ci pag`natatea intr-acoace vine
Ca sa mi te ceara, Irino, pe tine...
Cre=te-n zare goana pulberii st`rnite,
Zguduie pam`ntul ropot de copite...
Alearga prin casa batr`na =i pl`nge,
Frumoasa Irina m`nu ile-=i fr`nge:
De-acu, mama dulce, ram`i sanatoasa,
De te-a-mpins pacatul sa ma faci frumoasa...
Fost-ar fi mai bine sa ma-nghita iadul
Dec`t sa ma vada roaba |arigradul!...
... Spumeg`nd se bate Dunarea pe maluri,
Caicul porne=te clatinat pe valuri,
Soarele preschimba apele-i in s`nge,
Frumoasa Irina se roaga =i pl`nge:
Turcule, da-mi drumul sa ma-ntorc la mama,
Mi-am uitat pe masa salba =i naframa;
Mi-am lasat acolo lada mea de zestre,
+i-au ramas orfane florile-n ferestre...
Dunarea batr`na curge tulburata,
Frumoasa Irina sta ing`ndurata,
+opotind se-ng`na valurile-n spume,
Parc-ar tot striga-o cineva pe nume...
Nu-i seraiul vrednic tu sa-i fii podoaba!
Nu-i vrednic sultanul sa te faca roaba!...
Soarele se stinge scapatat pe dealuri,
+i-a pierit frumoasa Irina sub valuri...
... Iar de-atunci batr`nii spun ca-n locul unde
+i-a gasit copila m`ntuire-n unde,
Dunarea mi-aduce apa vecinic lina,
Ca sa doarma-n pace frumoasa Irina...
Autor: Stefan Octavian Iosif
Poezia FRUMOASA IRINA de Stefan Octavian Iosif
|
