GRENADIRII
Heine
Din Rusia doi grenadiri se pornesc
Voio=i sa-=i revada iar Fran a,
Dar c`nd au intrat in hotarul nem esc,
Atunci i=i pierdura speran a.
Atunci au aflat dureroasele =tiri
Ca gloria Fran ei s-a stins:
Infr`nte, zdrobite sunt marile-o=tiri
Si cezarul, cezarul e prins!
Atunci i=i plecara tri=ti frun ile lor
Si pl`nsera cei doi tovara=i.
Iar unul a zis: Cumplit ma mai dor,
Cumplit ma ard ranile iara=i!
A zis celalalt: Un vis fuse tot,
Si moartea mi-ar fi mult mai bine!
Am insa nevasta, copii, =i nu pot
Sa mor, ca-s pierdu i fara mine!
N-am zor de nevasta, n-am zor de copii,
Un dor mai frumos m-a ;
Cer=easca pe drumuri ori faca ce-or =ti:
Cezarul, cezarul meu, prins!
Cur`nd, o, prietene, mort voi zacea:
Asculta-mi un singur cuv`nt!
Cadavrul cu tine in Fran a mi-l ia,
Ma-ngroapa-n al Fran ei pam`nt!
Dar crucea onoarei mi-o prinde la piept,
Aproape de inima-mi stinsa;
A=aza-mi =i flinta la umarul drept
Si spada la mijloc incinsa.
A=a voi veghea in morm`nt, ascult`nd,
O straja ce pare ca doarme...
Ci-n vis auzi-voi iar tunul url`nd
Si tropot, =i z`ngat de arme!
Cezarul meu trece-n al luptei av`nt
Pe groapa-mi, =i-n spade ce scapar,
Atunci, inarmat ma inal din morm`nt,
Cezarul, cezarul sa-mi apar!
Autor: Stefan Octavian Iosif
Poezia GRENADIRII de Stefan Octavian Iosif
|
