Sfarsitul iernii
S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii,
S-au dus zilele Babei si noptile vegherii,
Campia scoate aburi; pe umedul pamant
Se-ntind carari uscate de-al primaverii vant.
Lumina e mai calda si-n inima patrunde;
Prin rapi adanci zapada de soare se ascunde.
Paraiele umflate curg iute sopotind,
Si mugurii pe creanga se vad imbobocind.
O, Doamne! iata-un flutur ce prin vazduh se pierde!
In campul vested iata un fir de iarba verde
Pe care-ncet se urca un galben gandacel,
Si sub a lui povara il pleaca-ncetinel.
Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare,
Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga s-un dor nemarginit,
Aprind un soare dulce in suf letul uimit!
Autor: Vasile Alecsandri
Poezia Sfarsitul iernii de Vasile Alecsandri
|
