| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Cantec spaniol de Cincinat Pavelescu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Stefanita Voda
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Alecsandri
|
|||
|
|
|||
| I Frunza verde meri cretesti, In oras la Bucuresti, L-ale case mari domnesti De se vad in Stoienesti, Mandra masa e intinsa Si de mari boieri cuprinsa. Tot boieri de-a ostilor, Puterea domniilor Si groaza dusmanilor. Iar in capat cine sede? Stefanita Domn se vede, Dar nici bea, nici veseleste, Ci cu ochii lung priveste La copila Dihului, Surioara Mihului, Mihului voinicului Din valea Cobiului. Ca e mandra ca o floare, Si de ochi fermecatoare, Si de suflet iubitoare, Unde-o vede Domnul moare! "Copilita, dragulita, Cu san alb de porumbita, Umple cupa mea de vin, Tie, draga, s-o inchin S-apoi canta-mi viers de dor Cu glas dulce, rapitor, Canta-ti, draga, cantecul, Ca mi-e drag ca sufletul!" Copilita se inchina Ca o floare de gradina Si-i intinde-o cupa plina, Apoi zice incetisor Un viers dulce, plin de dor: "Frunza verde stejarel, Am un frate voinicel Si ma tem amar de el! Frunza verde mar domnesc, Am un Domn care-l iubesc Si de dansul ma-ngrijesc. Vai de mine' cum sa fac Pe-amandoi sa mi-i impac, Sa-mi fie traiul pe plac!" Copilita nu sfarsea Si Domnul astfel graia: "Copilita, mandrulita, Cu san alb de porumbita, Nu mai plange, ca-n curand Implini-voi al tau gand. Voi, boieri ce ospatati, Stati si nu mai inchinati, Cuvantul sa-mi ascultati Toti calari si inarmati Cu sageti, cu buzdugane, Si la braie cu arcane, Ca sa mergem despre soare Sa facem o vanatoare Dupa ursi si caprioare, Dupa pasari galbioare Ce sunt bune de mancare Si placute la cantare!" II Cand de zi se lumina, Boierii se aduna Si pe cai incaleca, Si cu Domnul toti pleca, Inspre munti la vanatoare, Dupa ursi si caprioare, Dupa pasari galbioare. Si mergeau, frate, mergeau Pan-in munti ca ajungeau, Iar cand soarele-apunea, Iata ca se intalnea C-un cioban cu fluieras Si cu port de oltenas. Domnu-n cale-i se oprea Si din gura-asa graia: "Ciobanas cu fluieras, Puisor de oltenas, Cunosti calea codrului De prin muntii Crisului? Cunosti fagul Mihului Din codrul Cobiului?" "Cunosc calea codrului Pana-n fundul fundului, Stiu si fagul Mihului Din codrul Cobiului". "De stii locurile bine, Nu ma-i duce tu pe mine?" "Ba, te-oi duce eu pe tine De-i lasa tu ostile Sa-mi pazeasca oile, Ca de-oi pierde-o mielusea Oi slugi un an pe ea, Si de-oi pierde un mielusel Oi slugi doi ani pe el". Domnul ostile lasa, Cu ciobanul se lua, Singur, singur, singurel Pe o zare de muncel. Iar ciobanul se-ndrepta Catre munti si mi-l purta Pe carari si pe potici Ce-s calcate de voinici, Prin hatis, prin carpinis, Unde nu-i loc de carnis, El mergea, frate, mergea Pan' ce-n codru ajungea Drept la fagul Mihului, Lacasul voinicului. Cand de fag s-apropia, Ciobanasul se oprea Si din gura-asa graia: "Iata fagul Mihului, Mihului voinicului! Iar pe Mihul daca-l vrei, Cata drept in ochii mei!" III Domnul drept la el cata, Ochii lui se incr unta. Iar ciobanul se schimba, Gluga lui isi arunca Si deodata se-arata Cu zelar, cu buzdugan, Cu haine de capitan. Apoi drept la Domn cata Si-n glas mare cuvanta: "Alei! Doamne din domnie! Ieri ai fost dat la betie; Astazi venisi la trezie, Dar n-ai prins la cumintie. Ce pacate te-au impins Palosul de ti-ai incins? Fostu-ti-a sila de tine De te-ai luat dupa mine. Ori ca nu te-ai saturat Pe-a mea sora c-ai furat Si-ai facut cu ea pacat Far-a te fi cununat? Dar gandit-ai ca pacatul Isi urmeaza vinovatul Si ca-n lume orice fapta Are fapta si rasplata?" Si cum sta si cum zicea O frunza de fag smucea Si-ntre buze o punea Si suna hotis din ea. Frunza-n patru ca plesnea, Codrul negru clocotea, De-un lung chiot chiotea, De-un greu tropot tropotea, S-imprejuru-le deodata Se ivea o mandra ceata, O ceata de voinicei, Lotri, puisori de zmei, Cu caciule stogosate, Cu chebe rosii pe spate, Si mustati de varvaric Cum sta bine la voinic. Langa el cat ii zarea, Mihul astfel le graia: "Fratii mei, neferii mei, Lotri, puisori de zmei! Il vedeti voi pe ist om? El e mare, caci e Domn, Dar, cat e de Domn si mare, Minte coapta inca n-are! Hai, copii, de mi-l luati, Prin sabii sa-l fluturati, Dar nimic sa nu-i stricati, Cale buna sa-i lasati, Ca de-i Domnul priceput E destul cate-a vazut Ca sa afle, ca sa stie: Cu Mihul nu-i de glumie!" Domnul pe ganduri cadea S-apoi astfel raspundea: "Mihule, bujorule, Frate, fratior ule! Eu la mana ti-am picat, Tu de moarte m-ai scapat. Cand la mana mi-i pica, Eu de moarte te-oi scapa. Vina maini tu la domnie Ca sa vezi o cununie, Cununia Domnului Cu sora voinicului, S-o fac mie sotioara, S-o fac tie Domnisoara!" Astfel Domnul cuvanta, Si din codru se-nturna, Iara codrul rasuna: "Sa traiesti, maria ta!" |
|||
Pune poezia Stefanita Voda pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |