| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Addenda la moartea lui cirlova
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Cirlova
|
|||
|
|
|||
| O lira mea, suspina! al tau glas plin de jale In umbra sa rasune, sa geama la mormint: Cirlova nu mai este!!! suspina p-a lui cale Si fa sa se auza pe aripe de vint: "Cirlova nu mai este! si lira-i a-ncetat!" O, tinar cintaret! pasare trecatoare! Abia te-ntraripasesi, abia dulcele-ti glas Chema sa te auza pe craca saltatoare Pe calatori, s-indata, oprindu-le-a lor pas, Tintind a lor vedere tu zbori si i-ai lasat! Tu ai urit o tara unde putini asculta Sau unde-a ta cintare cu ei nu insotesti; Inca traind, tu viata o petreceai mai multa Sorbit in armonia a cetelor ceresti, Unde ostas d-aicea acol-ai si grabit. Subt tinara ta mina, degetele-arzatoare, Acum se-nfioreaza lira de serafimi; Asculti tu alte imnuri, incepi alta cintare S-indemni tu alti razboinici, vitejii heruvimi, Si alt post mai cu slava ti-a fost tie gatit. Acolo-ti era locul al tau de mostenire: Poetul aci este strein si calator; Astfel vulturul mindru din nalta sa privire Parca ar zice lumei din marele sau zbor: Pamintul mi-este leagan, dar lacuiesc in cer. O, fenomen ce-n veacuri abia cind se iveste, O, stea care rasare chiar intr-al sau apus! Ce fu a ta lucire? Si ce ne prevesteste? Ce inger te intoarce? Ce inger te-a adus? Si cum se pun acelea care cu tine pier? De unde esti, asculta jalinda mea cintare, Vezi lacrama ce pica pe scumpul tau mormint. In ceasul dupa urma, in cea d-aici plecare Iubitii-ti fara mine, cu cei ce nu mai sint, Vazura cum ti-iei zborul, si tuciul trist vestea. Si eu sint ca metalul ce plinge dupa tine, Prin focuri de durere trecut si lamurit, Si patimile repezi izbind inima-n mine, Fiestecare scoate un sunet osebit, Care-astupat mugeste, se-nneaca iar in ea. Lutoasa mea fiinta aci se zaboveste, Dar eu sint dupa tine, pe urma-ti te-nsotesc; Rivna p-ale ei aripi acolo ma rapeste Si soarta ta cea lesne in veci eu o doresc, Dar plumbul datoriei ma trage iara jos. Cu care legatura afirea mea se-ntina, Intocmai ca stejarul adinc radacinat! Vintul cind se rascoala, el geme si suspina, Trosneste si rastoarna orice l-a-ncongiurat, Si tot ce mai ramine priveste dureros. Vai! iata a mea soarta, si cit de povaroasa! Iar tu ai fost ca floarea acea primavaroasa Ce-o smulge, -o ia zefirul, s-isi las-al sau miros. |
|||
Pune poezia Addenda la moartea lui cirlova pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |