CORN DE VÂNATOARE

Subt o geana de dumbrava
sparg mistretii luncile.
Cornul suna, canii latra,
auie speluncile.
Vino si tu. Vanatoarea
drum deschida-ne pe grind
spre arhaice izvoare
si spre evul de argint.

Vom lasa in urma noastra
cugetul, cetatile.
Si-om starni din asternuturi
rosii vietatile.
Veverita coada-lunga
sare ca o flacara.
S-a purces prin plai alaiul,
sulitele scapara.

Chiotind se tin gonacii
catre iezere si stanci,
unde jneapanul se-ntinde
catarandu-se pe branci.
In Arcadia de brume
tapii negri-s fara griji,
isi ridica numai capul,
cand din fundul vaii strigi.

Sangelui i s-or deschide
prin paduri lacatele.
De pe frunti de cerbi, din coarne
strangem nestematele.
Sus, la capatul baladei,
arsi de sete fara leac,
incorda-ne-vom sageata
dupa nori - prin vant de veac.

a1951-1957i