DUPA FURTUNA

Si ani si luni
si iarasi ani nimic nu s-a-nchegat.
Fara-ncetare, sub tenebre, marea
framantandu-se a cutropit liman si plaje.
Si tunete sub zare necereasca
s-au ridicat din adancimi. Si luni si ani
si iarasi luni vazduhul a fost plin - de-un freamat
ca de cohorte-naintand pe sarcofage.
Rumoarea-atom se-mprastie
si curti albastre se aleg deasupra in senin.
Razletii, norii ce-au ramas, se duc sa se-odihneasca.
Sa fim noi doi intaii cari iesim, dupa tumultul stins,
pe tarm! Intaii cari lasam
pe maluri in nisipul pur o urma.
Intaii cari ne bucuram ca luna parca intr-adins
ne daruie-n acest tinut de linisti
un contur si-o umbra.

a1946-1951i