SIBILA

Lin soarele cade pe umarul zilei.
Sub pomii launtrici, zac mari balti de foi.
Durerea pe ganduri ia chipul Sibilei
Si scurma in tine oracole noi.

In creier, in suflet, in inima cata
Ascunsa spartura pe unde patrund
Zanatecii aburi, veninul ce-mbata
Si narile-si umfla cu taine din fund.

O zvarcole serpii incinsi in coroane,
Sucite brate isi zbate a zboruri
Si-adulmeca soarta in vremi subterane,
Vanand viitorul cu haite de doruri.

Tu sari s-o inabusi, o-nchizi in chilii
Si pana ce iarasi e buna si calma,
Cu mana-i strangi gura de foc si nu stii
Ca-ti baiguie sacre oracole-n palma.