Sonet CCVII

Ca m-ai tradat tot timpul nu-ti socotesc o vina.
Pacatul e ca astfel pe tine te tradezi;
Esti proriul tau Iuda; impins de negre piezi,
Iti vinzi unor Caiafe inalta ta lumina
Mai tragic ca un tipat din mine a tasnit,
Sfasietor, sonetul ce ti-am trimis aseara.
Ocari, blesteme, imnuri, acolo s-au ciocnit,
In iures, ingeri, demoni val ma cutreierara.
Ca lebada ce moare si cantul isi tipa,
In spasmul destramarii ti-am scris, inabusit
De-un galgait de suflet agonic, pe sfarsit
Si mana cu condeiul cazu ca o aripa.
Culcai pe masa tampla si, asteptand pieirea,
Crezui ca este moartea era, vai, tot iubirea!

(Joi, 7 noiembrie 1955)