Sonet CCXIX

Nu-ti spun nici adio: cum n-ai mai exista
Ramai doar coaja celei pe care o iau cu mine
Ti-am supt adanc esenta si te-am golit de tine
Plec numai cu splendoarea si frumusetea ta;
Las ochii, falsi luceferi, si iau privirea draga,
Las buze reci de idol si iau sarutul lor,
Uit sanii, duc caldura si forma lor intreaga,
Fur neagra avalansa de par cand se dezleaga,
Din trup imbratisarea de vrej ametitor
Zvarl inima stricata, ce-ti schioapata alene,
Cu scopuri nepatrunse tesute-n lingusiri
-- Cand prefacute lacrimi, cand rasete viclene --
Capcana-n chip de suflet ascunsa-n amagiri
Cu tot ce-am strans din tine curat, ca Prometeu,
Am sa te alcatui altfel, dar suflet iti dau eu.

(Luni, 31 decembrie 1956)