Sonet CCXLII
Surad? Obisnuinta... Cred c-as putea chiar rade:
Tu spui ca-n cea mai dulce iubire-i o prigoana?
Imi amintesc: pe-o veche si stranie icoana
E un martir ce-si duce taiatul cap la gade.
Cu inima-mi asijderi s-a petrecut de mult:
S-a stramutat in tine si m-a lasat strigoi...
Tu nu stii ca ea bate acuma pentru doi?
Nu simti in piept adaos de glorios tumult?
Necontenit in preajma-ti, sa sug rasuflet, sange,
M-aduce ca din groapa misterioasa sete...
Cand plec, ajung acasa o umbra pe perete,
Ca-n palida icoana ce-aievea ma rasfrange...
Zambesc? Obisnuinta... Cred c-as putea chiar rade:
Stiu un nebun ce-si duce cap, inima ...la gade
(Dumineca Tomii, 1958)
Autor: Vasile Voiculescu Poezia Sonet CCXLII de Vasile Voiculescu
|