Sonet CCXLII

Surad? Obisnuinta Cred c-as putea chiar rade:
Tu spui ca-n cea mai dulce iubire-i o prigoana?
Imi amintesc: pe-o veche si stranie icoana
E un martir ce-si duce taiatul cap la gade.
Cu inima-mi asijderi s-a petrecut de mult:
S-a stramutat in tine si m-a lasat strigoi
Tu nu stii ca ea bate acuma pentru doi?
Nu simti in piept adaos de glorios tumult?
Necontenit in preajma-ti, sa sug rasuflet, sange,
M-aduce ca din groapa misterioasa sete
Cand plec, ajung acasa o umbra pe perete,
Ca-n palida icoana ce-aievea ma rasfrange
Zambesc? Obisnuinta Cred c-as putea chiar rade:
Stiu un nebun ce-si duce cap, inima la gade

(Dumineca Tomii, 1958)