Sonet CCXLIII

Imi scanteiaza-n mana azi iarasi stinsa pana
Si-mi bate-n ea tot gandul, asemeni unui puls
In inima de-a dreptul o-nmoi: pastrez o rana
De unde nici o forta sageata nu mi-a smuls.
Iti scriu: si dintr-o data ma navaleste-o lume;
Ca-n bobul pur de roua, in orice strop de vers,
Din care infloreste stralucitoru-ti nume,
Se-nghesuie sa intre intregul univers.
Din cand in cand, in zboru-i dezvaluind secretul,
Comdeiul se izbeste in tarmuri de hartie
Si s-a oprit din zbucium c-un freamat de mandrie.
'Ah, cine vrea sa-i poarte cat mai curand sonetul?'
Frumoasa, tainuita in straie de solie,
Durerea mea alearga sa-ti duca bucurie

(Duminica si luni, 20--21 iulie 1958)