Sonet CCXV

Tu iti vanezi iubitii tot ca pe cerbi, din goana,
In zvonul de petreceri, cu spangi de pofta-n maini,
Doar sa le smulgi din crestet,trofeu, mandra coroana
Ce-a mai ramas lasi apoi pentru valeti si caini.
Dar nu-i nimic, iubeste, in orice chip, n-ai frica:
Cereasca mostenire, pacatul radios,
Din carne sau din suflet asupra ta ridica
In van un pumn de fulger nu cade manios;
In spaima sa nu-i fie tocmirea lui zmintita
De vreun sarut, de-o taina, din sartul ei etern
--Oricat de blestemata s-oricat de osandita--
Iubirea-n veci nu este primita de Infern.
In loc de iadul pasnic, ferit de-a ei dezastre,
Ea arde in gheena din inimile noastre.

(Marti, 15 mai 1956)