Sonet CCXVI

Tu ai numai ureche de-ti trbuie cuvinte?
Alt soi de graiuri nu simti? Cu inima n-auzi?
Vai celor ce au sfetnic doar creierul cuminte
Si pentru taina lumii doar ochii calauzi!
Eu schimb, incurc stihia: poet si argonaut,
Cer parului tau aur si pantecului vis,
Lumina fetei tale cu buzele o caut,
Si-n stransu-mbratisarii m-afund ca-ntr-un abis.
Nu-mi carmuiesc eroii corabia iubirii,
Ci tu mi-o porti, zeita de gheata si furtuni,
Din tremurul nadejdii in spaimele pieirii,
La nici un tarm, prin tulburi talazuri de minuni.
Si ratacesc in tine, cu versuri sfasiate,
Sub sumbra fericire de stele cu pacate.

(Duminica, 15 iulie 1956)